BILANȚ // Festivalul Internațional BITEI a revenit în forță după o pauză de șapte ani: Ediția a XIII-a, norocoasă

Cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional al Artelor Scenice BITEI, care s-a desfășurat la Chișinău în perioada 26 mai – 4 iunie curent, a reunit artiști din Europa și Asia, profesioniști în domeniul artei teatrale contemporane, precum și un public numeros, de toate vârstele, entuziasmat de creațiile spectaculare aduse de peste hotare, dar și de cele autohtone.

După o pauză de 7 ani, Festivalul BITEI a revenit în forță, arătându-ne că sincronizarea artelor de pe diferite meridiane este posibilă. Așadar, putem afirma că ediția a XIII-a a fost una norocoasă, toate reprezentațiile celor 20 de companii de teatru, muzică și dans din România, Ucraina, Polonia, Georgia, China, Coreea de Sud, Japonia, Spania, Italia și Republica Moldova fiind aclamate de public.

Festivalul BITEI a fost organizat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, împreună cu Teatrul Național „Eugène Ionesco”, sub Înaltul Patronaj acordat de Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, și de Guvernul Republicii Moldova, cu sprijinul Primăriei Municipiului Chișinău.



Unul dintre cele mai memorabile spectacole din festival a fost cel al gazdelor – „Revizorul” de Gogol al Teatrului „Eugene Ionesco”, lansat în premieră. Ucraineanul Gogol s-a născut în Poltava. A scris piesa „Revizorul” în Sankt-Petersburg, pornind de la un caz amuzant, real, povestit de Pușkin, despre un fals revizor. Piesa a fost interzisă de cenzură, dar Țarul Rusiei, prezent la premiera absolută a comediei, a râs și a spus că e „despre noi” și că el permite să fie jucată. Piesa rezistă de două sute de ani, e una dintre cele mai montate din lume.

„Revizor”-ul Teatrului „Eugene Ionesco”, în regia lui Petru Vutcăru, e un spectacol viu, proaspăt, care ne arată că teatralitatea e mereu în trend. Aproape toți actorii sunt tineri, ei s-au apucat cu forțe proaspete să escaladeze un pisc al dramaturgiei universale. Uimirea lor la descoperirea unor personaje atât de colorate și invincibile ni s-a transmis și nouă. Regizorul și actorul Petru Vutcărău nu doar își materializează ideile artistice în această versiune a „Revizorului”, ci le oferă actorilor niște repere ale artei scenice. E o școală bună pentru ei acest spectacol, și e o invitație pentru public să se bucure de teatrul adevărat, de actoria care vine din trăiri intense, din energii ale sufletului și corpului, actorul viu nefiind pus în umbră de efecte scenice.

O revelație e Silviu Boinceanu, el și-a creat un Hlestacov al său, alcătuit din tinerețe, naivitate, minciună, tupeu, superficialitate, abilitate, în contrast cu Primarul-Valeriu Pahomi, care deține puterea în oraș, are experiență în a-i înșela pe oameni, în a unelti împreună cu diavolul, dar pierde, din prostie, totul. Savuros, lunecând spre monstruos, este „războiul” dintre Anna Andreevna (Iulia Bordeianu) și Maria Antonovna (Laureana Țurcan), toată stricăciunea personajelor iese la iveală, dar clocotul pasiunilor lor sporește dinamica acestui spectacol ce are ritm, precizie, muzicalitate, grație, latura satirică având legătură directă cu actualitatea, iar substratul malefic găsindu-și expresie în personajul înfățișat de Anatol Guzic - un fel de dirijor al acestui bâlci al corupților.

Dramaturgia românească, prezentă în festival

Dramaturgia românească contemporană a fost prezentă la Festivalul Internațional BITEI prin „Spune ceva, frate!” de Ion Sapdaru, spectacol al Teatrului Național „V. Alecsandri” de la Iași. Frumusețea montării ne-a emoționat și ne-a apropiat de trăirile personajelor – doi frați pe care o nenorocire îi aduce în casa părintească unde, pentru foarte scurt timp, ei își regăsesc sufletele de copil, simțind protecția, căldura mamei (de fapt, mama e un spirit, o apariție fantomatică). Spectatorul urmărește cu lacrimi în ochi povestea tristă a protagonistului lovit de soartă, dar se luminează și gustă situațiile comice, dialogurile savuroase, simțind și uimire față de puterea personajelor de a rezista, de a se opune fatalității. Toată admirația pentru actorii din distribuție: Doru Aftanasiu/Valentin, Dumitru Năstruşnicu/ Andrei, Anne Marie Chertic/ Mama.

Mi-am dat seama, urmărind piesa, că mi-este dor de simplitate și autenticitate în actul scenic, și că avem nevoie să ni se vorbească de pe scenă despre locurile natale, despre aspirațiile și suferințele noastre, despre istorie și prezent, despre rătăciri și regăsiri.

Piesa „Spune ceva, frate!” (regie, Ion Sapdaru, scenografie de Cătălin Târziu)îi este consacrată cunoscutului actor de la Iași Volin Costin.

Poezie și tragism în „Legenda despre Narayama”

Am avut norocul de a urmări în cadrul festivalului și„Legenda despre Narayama” după Shichiro Fukazawa, un spectacol al Companiei Teatrale Gekidanichikyo-Hachimaru 1980 din Japonia. Regia – Yukio Sekiya.

Cu doar câteva piese de decor, de culoare neagră, dar cu multă energie, precizie, putere de expresie, trupa japoneză ne povestește despre viața aspră dintr-un sat izolat, sărac, unde o ființă umană înseamnă o gură de hrănit. La împlinirea a 70 de ani, bătrânii sunt duși pe muntele Narayama și lăsați acolo. Bunica unei familii, aflând că va veni pe lume un prunc, decide să plece la 69 de ani. Îl convinge pe fiul său, chiar îi ordonă: „Du-mă pe munte. Fii puternic!” Tot drumul, ei nu au voie să pronunțe nicio vorbă. Sus, printr-un gest, ea îi arată: „Pleacă!” Fiul nu zice nimic, doar scoate un urlet. Și urletul înseamnă dragoste, durere, neputință, revoltă - toate împreună. Începe deodată să ningă, iar zăpada albă înseamnă că bunica e fericită.

Spectacolul este antrenant, vertiginos, are nu doar poezie pură, tragism, momente când delicatețea formează un aliaj cu tristețea, dar și scene pline de umor și vitalitate. Foarte bine antrenați, interpreții îmbină darul actoricesc cu limbajul gesturilor, al mișcării ce transmite idei și emoții, ne-au uimit și aptitudinile lor vocale, s-a cântat a cappella, au răsunat tobe, instrumente muzicale tradiționale nipone, a fost creată o atmosferă de baladă, cu aură mistică.

Chișinăul are nevoie de spectacole în aer liber

Foarte foarte lume s-a adunat în fața Teatrului de Operă și Balet în seara când a fost prezentat un spectacol fabulos în aer liber, „Moby Dick”, al companiei Teatro dei Venti din Italia. Această poveste despre un căpitan căruia o Balenă Albă i-a mâncat piciorul și el o caută toată viața să se răzbune, acest show care îmbină tehnologia cu o dramă de factură clasică, i-a dat festivalului BITEI o amploare cu-adevărat impresionantă.

Am urmărit cu respirația tăiată și spectacolul stradal „Testamentul lui Shevcenko”, adus de la Lvov. El a fost jucat de asemenea în scuarul din fața Teatrului Național de Operă și Balet.

Spectacolul „Testamentul lui Shevcenko”, ne vorbește de sacrificiile națiunii ucrainene în lupta sa pentru identitate, pentru libertate. Vedem cum oamenii își apără pământul și casele, limba și ethosul cu adânci rădăcini. Un sentiment de groază ne cuprinde când casele din spectacol încep să ardă, flăcările și fumul înecăcios făcându-ne să ne cutremurăm la gândul că în Ucraina încă sunt bombardați oameni pașnici și focul încă mai pârjolește sate și orașe, răpește vieți, distruge visuri.

E un spectacol dureros, datorită căruia înțelegem mai bine cât de prețioasă e pacea. Publicul i-a aplaudat în picioare actorii ucraineni, se auzeau din partea unor spectatori strigăte emoționante „Slava Ukraini!”.

Foto: Facebook // BITEI