Anul literar 2013 // „Unde se scrie mult, se scrie şi multă maculatură”

Poză simbol

Pentru a simplifica procedura de decernare a premiilor din 15 iunie, zi în care, tradiţional, are loc Gala premiilor celor mai bune apariţii editoriale, Uniunea Scriitorilor a organizat o dezbatere pe marginea anului literar 2013. O dezbatere cu atât mai necesară, cu cât la Uniune se desfășoară diverse evenimente culturale, însă de multă vreme nu s-a vorbit despre ce se întâmplă în literatura noastră, ca să avem o viziune de ansamblu a producţiei de carte, o radiografie a momentului literar actual.

Dacă o carte nu îi trezeşte interesul de la primele zece pagini, scriitorul Andrei Ţurcanu nu o mai citeşte, pentru că nu îşi permite luxul să caute grăuntele de aur în munţii de moloz. Însă, din obligaţia care i-a revenit în acest an, în calitate de preşedinte al juriului, a trebuit să treacă conştiincios, cu creionul în mână, toate cele peste 100 de cărţi. În opinia lui Andrei Ţurcanu, „unde se scrie mult, se scrie şi multă maculatură. Problema e dacă regăsim în acest mult scris ceva care să se constituie într-o promisiune artistică de perspectivă”.

Membrii juriului care s-au pronunțat asupra diferitelor genuri literare au evitat să dea note, încercând să evidenţieze anumite tendinţe şi fenomene generale ale literaturii care se scrie la moment. Criticul literar Lucia Ţurcanu e de părere că „anul 2013 nu e nici excesiv de prolific, nici excesiv de fulminant în ceea ce priveşte cărţile de proză pe care le-a dat”. Proza scurtă, cumva marginalizată în ultimul timp, reintră în scenă, iar la roman se observă orientarea prozatorilor către tematica socială, tema predominantă fiind exodul basarabenilor şi dramele prin care trec familiile acestora.

Sunt multe greşeli în cărţile care se editează

„Păcatul cel mai mare al romanului nostru este aşa-zisul cult al povestitorului”, crede criticul literar Alexandru Burlacu, din acest motiv multe volume de proză nu au o construcţie.

Cea mai îndrăzneaţă şi scandaloasă opinie este cea a scriitorului Adrian Ciubotaru, în a cărui opinie „poezia e cea care salvează orice an literar. Fie uneori şi printr-o singură carte. În acest sens, anul 2013 nu diferă tare mult de cel anterior, care nu a clătinat nicio ierarhie, nici la critică, nici la eseu şi nici la proză, dar care ne-a lăsat moştenire câteva cărţi bune de lirică”.

Scriitoarea Maria Şleahtiţchi a remarcat în mod special „Cartea viselor” semnată de tânărul eseist Marcel Gherman, o carte despre noile genuri ale literaturii lumii, care la noi încă nu există.

Dacă opiniile membrilor juriului vizavi de anumite cărţi sunt diferite, într-un anume punct de vedere acestea coincid în totalitate. Şi anume: sunt foarte multe greşeli în cărţile care se editează, mai ales în cărţile pentru copii. Iar acest lucru ştirbeşte din calitatea întregii literaturi.