Anatol Mârzencu: „Mă duce gândul la casa părintească”

DĂRUIRIE // Visa să ajungă un fotbalist de performanță, iar mama îl vedea militar. Destinul l-a adus față în față cu muzica

Întors recent de peste hotare, unde a cântat la mai multe evenimente, Anatol Mârzencu se bucură că muzica îi este ascultată și este foarte încântat atunci când fanii se apropie de el și-i spun că se regăsesc în piesele sale. „Mă bucur în felul meu, pentru că noi suntem cei care aducem bucuria oamenilor din jurul nostru”, ne spune interpretul.

Familie de profesori

Anatol Mârzencu s-a născut într-o familie de intelectuali. Ambii părinți au fost profesori, iar tatăl a fost și director de școală. Petrecea mult timp în bibliotecă, iar astăzi interpretul îți amintește cu drag de momentele din copilărie și de clipele când a fost înscris la școala de muzică, deși nu-i plăcea deloc acest domeniu.

„Mama a suportat o intervenție chirurgicală foarte complicată, iar după operație m-a visat mai măricel cum cântam la un baian, lângă fereastra ei. Pe atunci, eu aveam vreo patru anișori. La șase ani, părinții au decis să mă dea la școala de muzică. Nu-mi plăcea muzica, absolut deloc. Abia după armată am încercat să cânt la chitară, mai cântam prin mahala. Cred că este un destin și cred că așa am ajuns să cânt”, se destăinuiește artistul.

Pasiune pentru fotbal și muzică

Mama voia să-l vadă militar. Deși cineva i-a ghicit și i-a spus că fiul său nu va deveni nici militar și nici sportiv, deși îi place fotbalul și astăzi este în fiecare zi de marți pe teren, doamna profesoară nu credea în astfel de vrăji.

Interpretul nu visa la o carieră în muzică, iar pe scenele mari a urcat abia la vârsta de 27 de ani. A cucerit inima publicului, iar prima sa piesă, „Reîntoarcere”, a ajuns rapid un șlagăr în țara noastră. A auzit multe bârfe la adresa sa, inclusiv faptul că ar fi scris această melodie în timp ce se afla după gratii, interpretul însă râde când aude despre aceste zvonuri.

„Asta este gura lumii. Nu știu de unde s-a pornit, idee nu am”, zâmbește artistul. „Lucram șofer la Casa de cultură. Îmi plăcea muzica de estradă, contrabasul, chitara bas și asistam de multe ori la repetițiile care se făceau acolo. Într-o bună zi, domnul Ion Maleca a strâns o formație în Strășeni, dar nu avea contrabasist. I-am spus că aș putea eu să cânt. M-a întrebat dacă am cântat vreodată, m-am speriat și i-am spus că da și că îmi fac studiile la Soroca, deși nu era adevărat. La prima repetiție a fost „Bătuta de la Bălți”, am cântat perfect. Apoi, l-am cunoscut pe Tudor Ungureanu. Am cântat aproape un an în Ansamblul „Ștefan Vodă” și în acea perioadă am scris „Reîntoarcere”. L-am prezentat colegilor, care mi-au zis din start: „Acesta e cântec?”. M-am descurajat și nu l-am mai interpretat, ca peste un timp să-l cânt și să devină șlagăr”, ne povestește artistul.

Frica de scenă

La vârsta de 27 de ani a urcat prima dată pe o scenă mare. Cu toate că a fost aplaudat minute în șir, Anatol Mârzencu și-a spus atunci că nu va mai cânta niciodată. A trăit emoții prea mari, dar din acea zi nu s-a mai lăsat de cântat.

„Petrică Teodorovici organiza un concert în memoria lui Ion și a Doinei. Trebuia să cânt melodia „Pentru ea”. Eu eram cam timid, el s-a uitat la mine și mi-a zis deodată că nu are loc în program. Era și domnul Dolgan care l-a rugat măcar să mă asculte. Au negociat timp de o oră, iar până la urmă, domnul Teodorovici le-a zis: „lasăți-l să cânte, să-l aud”. Toată lumea era în pregătiri, iar când am început a cânta, pentru o clipă au muțit toți. În seara spectacolului, când am văzut așa multă lume în sală, am început a tremura foarte tare. Era primul meu concert. După ce am ieșit din sală, am zis că nu mai vreau să cânt. M-am speriat, am avut emoții foarte mari”, râde astăzi maestrul.

Dor de casa părintească

Când are un pic de timp liber, Anatol Mârzencu merge la casa părintească, dar în primul rând trece pe la cimitir, acolo unde se odihnesc părinții săi. „La noi este o tradiție ca fiecare om să meargă de Paști la cimitir. Eu, însă, merg de 15 sau de 20 de ori pe an la cimitir. Este de datoria mea să vin aici, să vorbesc cu părinții așa cum știu eu s-o fac. Mereu mă duce gândul la casa părintească, la străzile unde ștrengăream cu prietenii mei. Îmi amintesc tot timpul, iar astăzi când privesc maidanul unde jucam fotbal, unde se auzeau glasuri de copii, acum totul e altfel, nu pot reda aceste sentimente. Sunt sentimente foarte frumoase”, ne spune Anatol Mârzencu, copleșit de amintiri.

De sărbători, acasă cu familia

Vorbește cu dragoste despre feciorii și soția sa și se bucură foarte mult că îi are alături, iar în familia lor zilele de Paști sau de Anul Nou sunt sărbători sfinte.

„Suntem acasă cu familia, deoarece casa este sfântă, din casă pornesc lucrurile bune. De Paști mulți pleacă la biserică. Am fost și eu, dar acolo, poate așa eu gândesc, este o aură pozitivă și negativă, din această cauză mă strădui să rămân acasă cu aura mea și a celor care îmi sunt dragi”, ne zice artistul.

Primul critic al său vine tot din familie, este vorba de soția interpretului, doamna Vasilisa, iar părerea ei este sfântă pentru el. „De multe ori îmi spuneam că nu mai vreau să cânt, iar Vasilisa îmi zicea: „Anatol, dacă ridici mâinile, înseamnă că ai căzut”. Cred că susținerea ei a contat cel mai mult. Ea este primul meu ascultător și, dacă spune că așa e mai bine, atunci așa este. Am încredere totală în opinia ei”, zâmbește artistul.

Rol principal într-un film și un concert cu prietenii

Anatol Mârzencu se consideră un om împlinit, unicul lucru care îl îngrozește este trecerea timpului. „Uneori, mă apucă groaza că trec anii, dar nu mă grăbesc eu, viața se grăbește”, ne spune interpretul. În acest an, Anatol Mârzencu a fost implicat și într-un proiect cinematografic, unde a primit unul dintre rolurile principale. Este vorba de filmul „Milika”, în regia lui Valeriu Jereghi.

„Filmul este pregătit pentru Festivalul de la Cannes și cred că va fi lansat la sfârșitul lunii mai. M-am simțit bine la filmări, a fost extraordinar, dar a trecut ca un vis. Am avut rolul de tată. Un muzician care este în divorț cu soția, se îndrăgostește de o balerină. Sunt redate momente din tinerețe”, ne povestește interpretul.

Anatol Mârzencu ne-a dezvăluit că pregătește și o surpriză în acest an. „Demult nu am făcut spectacole și mă gândesc să fac în acest an unul. Voi face o seară cu prietenii, o seară de suflet. Unde și când încă nu știu”, zice artistul.

„Celor care vor citi acest articol, le doresc să fie mai buni, mai omenoși. Să-și deschidă sufletul și să nu vadă numai răutatea. Să privească spre lumină și să ajungă la acea lumină, pentru a simți căldura și totodată s-o împartă și celor din jur. Numai atunci cred că vom fi mai buni, mai prietenoși”, a conchis Anatol Mârzencu.