ANALIZĂ // Cum vrea Rusia să folosească DEZASTRUL sirian împotriva SUA

Sursa: digi24.ro

Până în acest moment, în matematica avantajului strategic din conflictul sirian, Rusia pare a fi mânuit jocul cu cea mai mare abilitate, consideră Xander Snyder, analist din grupul de expertiză al publicației Geopolitical Futures, condusă de George Friedman.

Moscova a intervenit în Siria din două motive, este de părere Snyder:

1) ca să obțină destulă influență în zonă în așa fel încât să o poată canaliza apoi în negocierile cu SUA – celălalt gigant cu ascendent geostrategic în luptele năprasnice de pe frontul sirian - pe alte dosare de politică externă, în schimbul garantării unei pârghii de cooperare cu regimul lui Bashar al-Assad;

2) să păstreze la putere regimul Assad, poate într-o nouă „versiune”, astfel încât să poată folosi acest as din mânecă ori de câte ori are nevoie,

La ora actuală, provocarea cea mai mare a lui Bashar al-Assad, după ce a reușit să declanșeze retragerea jihadiștilor ISIS, este „eliminarea rămășițelor insurgenței sunnite”, inclusiv a unor grupări precum Hayat Tahrir al-Sham, care a preluat controlul în iulie asupra unei largi porțiuni teritoriale din provincia Idlib, unde Turcia are mari interese.

Cine, care, cum

Între timp, planul Rusiei capătă mai multă claritate dacă ne uităm în interiorul țării. Evenimentul care a ținut capul de afiș la Moscova săptămâna trecută a fost vizita istorică a regelui Salman al Arabiei Saudite. Vizita a fost prezentată atât de presa rusă, cât și de cea internațională ca fiind în primul rând un succes economic. Vladimir Putin și regele Salman și-au strâns mâna deasupra unui vraf de contracte de armament și de promisiuni investiționale mutuale. (Detalii AICI).

Concomitent cu întâlnirea faraonică Putin-Salman, pe alt meridian s-a petrecut o transformare de rol cel puțin interesantă: gruparea Hayat Tahrir al-Sham, în spatele căreia s-ar afla sponsorizări masive saudite și, până recent, unul dintre inamicii de prim rang ai Turciei, a escortat o delegație de ofițeri turci în Idlib, în timp ce forțele de recunoaștere de la Ankara au survolat teritoriul în vederea unei desfășurări militare de amploare.

Ambele mutări „ne indică faptul că saudiții ar putea fi dispuși să lucreze cu Rusia în Siria, exercitând presiuni asupra grupărilor radicale insurgente sunnite. În schimb, saudiții vor primi un ajutor financiar foarte necesar sub forma unor investiții. De asemenea, vor primi și asigurări că influența iraniană în Siria va fi una limitată. Desfășurarea Turciei în Idlib este modalitate de a realiza acest lucru”, crede Xander Snyder.

Analistul vede o aliniere pe termen scurt a Turciei, Arabiei Saudite și Iranului pe placul lui Vladimir Putin. Cele trei țări sunt în situația în care - vrând, nevrând - trebuie să coopereze în Siria.

A) Turcia trebuie să se extindă în Siria pentru a „elimina amenințările radicale sunnite” la granița sa, pentru a verifica puterea Iranului pe teritoriul sirian și pentru a menține slăbite pozițiile kurzilor sirieni în nord.

B) Iranul vrea să își consolideze puterea în Siria și Irak, spune Snyder. Pentru a face asta, trebuie să pună „lesă” grupărilor sunnite. Totodată, nu trebuie scăpate din privire și relațiile dintre SUA și Iran. Săptămâna trecută, mass-media internațională a scris că Donald Trump nu va certifica acordul nuclear internațional din 2015 încheiat de administrația Obama cu Iranul, pe motiv că nu servește intereselor americane de securitate. Dacă se va ajunge în acest punct, decizia va atrage după ea reimpunerea sancțiunilor la adresa Iranului și o reșapare a atmosferei tensionate în Orientul Mijlociu pe marginea programului nuclear iranian.

C) Arabia Saudită are un „instinct financiar” de a coopera, deoarece „are nevoie de toți banii pe care îi poate obține”. Totodată, saudiții au relații economice strânse cu Casa Albă. În luna mai, în cadrul unei vizite, Trump i-ar fi promis regelui Salman un pachet de arme în valoare de 110 miliarde de dolari. Iar zilele trecute, Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea a 44 de sisteme de apărare antirachetă THAAD către Arabia Saudită, a 360 de rachete de interceptare, a 16 stații mobile de controlul incendiilor și, nu în ultimul rând, a 7 radare THAAD, la un preț estimat de 15 miliarde de dolari, se arată într-un comunicat de presă al Pentagonului. Vânzarea, furnizată de giganții Lockheed Martin și Raytheon, mai include și 43 de camioane, generatoare, unități de energie electrică, echipamente de comunicații și întreținere, precum și infrastructură de instruire a personalului.

D) Cu cât mai profundă va fi influența Rusiei în Siria, unul dintre cele mai importante dosare ale Statelor Unite, cu atât va avea șanse să obțină potențiale concesii din partea Washingtonului în Ucraina.

Siria mai satisface, însă, pe agenda Kremlinului și un alt aspect: comerțul cu arme.

Rusia este al doilea cel mai mare exportator de armament din lume, după Statele Unite. Frontul sirian este și un teren de testare a armelor, arme care vor fi apoi vândute. Avioanele de luptă SU-30 și SU-35, elicoptere, rachete, sisteme electronice și arme de infanterie noi, au fost testate în premieră în războiul din Siria, după cum anunța în august Iuri Borisov, viceministru al Apărării de la Moscova.

Sursa: digi24.ro