Actorul care îl imită perfect pe Voronin: „De mic aveam pasiunea de a-i imita pe cei din jur”

Interviu cu Dan Melnic, actor la Teatrul „Eugene Ionesco”

Dragă Dane, cum te-ai adaptat la condiţia de actor profesionist, ţinând cont de faptul că eşti proaspăt absolvent?

Încă sunt în perioada de acomodare, dar m-au ajutat foarte mult colegii din teatru. Apoi, m-a fortificat și participarea la festivaluri. Eu din facultate îmi doream să trec mai repede la o scenă mai mare.

Îţi aminteşti de primul tău spectacol în teatru?

Prima dată am avut emoţii, nu dintre cele mai mari, dar erau. Marea problemă era vocea mea şi, în timp ce jucam spectacolul, observam că vocea mea faţă de a celorlalţi actori, care deja sunt în teatru de ani buni, e diferită şi se aude mai încet. La această problemă încă lucrez şi vreau să-mi îmbunătăţesc transmisia vocală. În jur lumea e mai matură, mai conştientă, însă mă simt bine.

Ceea ce ai învăţat la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în ce măsură te-a ajutat în teatru?

În Academie mi-am construit nişte reflexe, o acomodare cu scena. Eu ţin cont de unele aspecte, dar în mare parte totul vine cu experienţa, mai mult în scenă. Și, datorită faptului că în Academie am jucat mult, mi s-au creat reflexe necondiţionate.

Ce ai dori să schimbi în Academie, ca viitorilor actori să le fie mai uşor în teatre?

Aş propune să li se explice tuturor ce e teatrul contemporan și ce e teatrul clasic. Şi dacă e teatrul contemporan, nu înseamnă că teatrul clasic e rău şi invers. Indiferent ce spectacol jucăm, noi, actorii, trebuie să facem o treabă bună pentru spectator. Să fie egalitate între teatrul contemporan şi cel clasic, nu să se spună că cineva e bun şi cineva e rău.

Cum e să ai colegi ca Gheorghe Pietraru, Petru Vutcărău?

Domnul Pietraru este unul dintre cei care mi-a făcut mai frumoasă venirea mea la teatru. A făcut să mă simt bine şi să fiu parte dintr-o echipă. Dl Pietraru e genul de om pe care nu-l vezi o zi fără să zâmbească, e omul care te trezeşte la viaţă. Cu toate că şi profesor mi-a fost, discutăm de la egal la egal. Domnul Vutcărău, chiar dacă e regizor, director de teatru, ne salutăm de fiecare dată. Luptăm pentru un singur scop şi nu există dictatură.

Din ce trăieşte un tânăr actor?

Eu am făcut studiile la buget şi am fost îndreptat la Teatrul „Eugene Ionesco”. Venit de la buget şi având recomandare la teatru, aş fi trebuit să am spaţiu locativ din partea statului ca tânăr specialist, dar nu mi s-a oferit un astfel de contract. Mi s-a oferit un alt fel de contract, cel de autor. Încerc să mă implic şi în alte proiecte, dar şi acestea ţin de domeniu. Oricum, partea cea mai mare o petrec la teatru. Abia aştept data de 15 să primesc salariul (râde – n.r.).

Ce profesie ai fi ales dacă nu erai actor?

Asta am spus-o şi la admitere în recitarea monologului. Dacă deveneam doctor, era să prescriu drept tratament să-l citească pe Ion Creangă, Shakespeare sau să vizioneze ceva de Chaplin. Dacă eram fermier, era să vorbesc cu animalele. Aşa că, oricum ai da-o, e tot aici.

Cum s-a născut personajul Voronin?

De mic aveam pasiunea de a-i imita pe cei din jur, rude, prieteni. În facultate, când am avut cursul, în anul II, cu privire la caractere, am încercat să interpretez cât mai multe notorietăți. Aveam o pasiune faţă de asta. Și aşa a apărut mai târziu Voronin pe care îl prezint şi în cadrul unei emisiuni televizate.

Te vezi pe vreo scenă din străinătate?

Da. E şi normal. Orice actor îşi doreşte asta. Important e dacă ai ce să arăţi. Trebuie multă muncă şi o experienţă bogată ca să te vadă şi cei din afară, pentru că noi nu prea suntem văzuţi de străini. Dar o poți face prin intermediul festivalurilor, turneelor, deşi gândul meu e să stau aici. Am făcut o facultate în ţara asta şi trebuie să servesc publicului de aici. Prin spectacolele pe care le joci trebuie să faci ca publicul să analizeze, să discute. Cei din afară îi au pe ai lor. Au crescut acolo şi îşi cunosc originile. Publicul e diferit peste hotare şi nu ştiu cât de universal poți să fii ca să cunoşti preferinţele publicului de acolo și să-l faci să înţeleagă ce vrei tu să-i spui.

Îți mulţumesc pentru dialog!

Interviu realizat de Dumitru Seretinean