A părăsit Franța pentru a se stabili în R. Moldova

Descoperire // „Când am auzit de Moldova, o căutam prin America. Nu știam că se află în Estul Europei”

În timp ce mii de moldoveni fug cât mai departe de casă în speranța că țara-gazdă le va oferi o viață mai bună, sunt și străini care încearcă să prindă rădăcini în R. Moldova. A părăsit Franța și vrea să rămână pentru totdeauna aici. S-a îndrăgostit „nebunește” de Chișinău și depune eforturi ca să se adapteze cât mai repede la tradițiile țării, lucrând cot la cot cu moldovenii.

Ospitalitatea l-a cucerit

Anthony Le Trionnaire în vârstă de 27 de ani este originar din Bretagne, Franța. Cu aproape un an în urmă a spus la revedere părinților și Franței și a pornit spre Est. „Prima dată când am venit în R. Moldova, a fost cu doi ani în urmă. Îmi făceam studiile la o școală de sănătate publică din Paris care are schimb de experiență cu R. Moldova. Respectiv, mi s-a propus să vin în această țară. Nu știam unde se află, așa că o căutam pe hartă prin America, când, de fapt, se află în estul Europei”, își amintește Anthony despre primul contact cu R. Moldova, unde a purces la drum fără prejudecăți și fără să-și facă vreo impresie înainte de a intra în contact personal cu moldovenii. „Nici nu mi-am imaginat că e vreo țară din Africa sau oamenii umblă îmbrăcați în frunze. Nu m-am gândit la nimic și nici nu am căutat informație pe internet”, zice acesta.

E greu să explice ce l-a determinat să aleagă țara noastră. S-a îndrăgostit de Basarabia și gata! În primul rând, a rămas impresionat de valorile familiei și de relațiile de prietenie strânse dintre moldoveni, dar și ospitalitatea cu care sunt tratați străinii. „La noi e un pic altfel. Nu suntem așa prietenoși și am rămas uimit cât de deschiși sunteți. Am reușit să-mi fac mulți prieteni aici și recunosc că discut mai mult cu moldovenii decât cu francezii”, precizează tânărul.

Într-o lună și-a găsit de lucru, fără să cunoască limba

Primul cuvânt pe care l-a învățat în limba română a fost: „Noroc!”. Dar cunoaște și unele fraze în limba rusă. „Fac săptămânal lecții de română și pot închega și propoziții. Chiar înțeleg și ce vorbesc oamenii, fiindcă atunci când fac cumpărături mă adresez în română, dar am fost nevoit să învăț și expresii în rusă, întrucât mai la tot pasul aud această limbă și e mai ușor pentru mine în anumite circumstanțe, deoarece rușii nu vorbesc româna”, spune francezul, precizând că și-a deschis, mai nou, un cont pe Odnoklassniki. „E tare de tot rețeaua aceasta și-mi place mai mult decât Facebook”, compară el.

La început i-a fost dificil până și-a găsit un job, fiindcă a aterizat pe tărâmurile dacice fără să precizeze unde va dormi și trăi. „După o lună, mi-am găsit de lucru. Am rugat toți prietenii să mă ajute. Am dorit să lucrez într-o organizație neguvernamentală ca jurist, asta fiind profesia mea, dar era dificil, fiindcă nu cunoșteam limba română. Oricum, sunt mulțumit de locul de muncă pe care mi l-am găsit, iar salariul ajunge până la 300 de euro”, spune Anthony, care este manager de vânzări la o companiespecializată în consultanță și servicii IT-outsourcing.

Cumpărături de la Piața Centrală

Banii pe care-i câștigă îi ajung să se întrețină timp de-o lună și chiar îi reușește să facă economii. „Fac cumpărături și la Piața Centrală, chiar mi-am cumpărat de-acolo și o cămașă, dar am învățat să mă târguiesc cu vânzătorii. Pentru că prima dată când am venit în Chișinău am luat un taxi din centru până în alt sector, dar care era aproape și, pentru că nu vorbeam româna, șoferul și-a dat seama că sunt străin și mi-a cerut dublu. În rest, chiar îmi ajunge salariul și când plec în Franța, iar taximetristul îmi cere 35 de euro, îmi zic: Ooo, cât aș cumpăra de banii aceștia în R. Moldova și chiar aș putea să supraviețuiesc o săptămână”, povestește Anthony.

În timpul liber nu stă un minut și participă la diverse activități. „Am o viață socială foarte activă. Particip la diferite traininguri. Apoi, vizitez amenajări peisagistice - Orheiul Vechi, Cetatea Sorocii, Mănăstirea Căpriana. Frumoase locuri aveți. Mi-am invitat părinții în vacanță, pentru că chiar ai ce vedea”, spune încântat Le Trionnaire.

Șoferii, niște Schumacheri

Totuși sunt lucruri la care rămâne cu gura căscată. Spre exemplu, transportul cu microbuzul. „Pentru prima dată am văzut ca un maxi-taxi să transporte pasageri prin oraș. Mai ales cu o viteză ca cea a lui Schumacher. Și încap atâția oameni, de parcă pereții sunt elastici! Apoi, mai sunt elemente păstrate din perioada comunistă: lifturile, anumite clădiri și birocrația”, mărturisește tânărul.

Anotimpurile, însă, îi dau bătăi de cap, mai ales gerurile și arșița. „La noi iarna, mai mult de -5 grade nu se înregistrează în Bretagne, iar dacă zăpada atinge vreo cinci centimetri, atunci nimeni nu pleacă la lucru, dar aici oamenii sunt căliți. La -25 de grade, toți merg la serviciu. La fel și vara, care e insuportabilă în anumite zile de caniculă, iar oamenii se primblă liniștiți pe străzi. La noi nu ar scoate nasul din apartamente pe așa vreme”, precizează zâmbind francezul.

Nu are încă o iubită, dar și-ar dori o relație cu o moldoveancă. „Prima dată când am venit aici, am rămas uimit de frumusețea moldovencelor și le întrebam dacă există vreo fabrică pe undeva. Chiar am numai cuvinte de laudă pentru ele și în general sunteți un popor cu multe capacități și potențial economic. Iubesc Moldova și vreau să mă stabilesc aici definitiv”, încheie Anthony Le Trionnaire.