100 de ani de la Tratatul de la Trianon. Ce însemnătate are pentru România?

Tratatul de la Trianon a fost semnat în 4 iunie 1920 de către reprezentații Antantei, coaliția învingătoare în Primul Război Mondial, și Ungaria, fostă membră a monarhiei austro-ungare, înfrântă în conflagrația mondială.

Denumirea tratatului vine de la Palatul Marele Trianon de la Versailles, unde a avut loc semnarea documentului.

Deși Tratatul de la Trianon a consfințit existența Ungariei independente, pentru care au luptat revoluționarii maghiari la 1848, politicienii de la Budapesta au afirmat încă din acea zi că este un moment de doliu. „Nem, nem, Soha!” („Nu, nu, niciodată!”), au protestat în 4 iunie 1920, la Budapesta, politicienii maghiari.

Ungaria voia independența, dar nu voia să renunțe la teritoriile care nu-i aparțineau din punct de vedere etnic și pe care le stăpânise în granițele fostului Imperiu Austro-Ungar.

De altfel, imediat după terminarea Primului Război Mondial, Ungaria, devenită republică populară, după modelul revoluției bolșevice, și fiind condusă de Bela Kun, a declanșat un război împotriva Cehoslovaciei și României cu scopul de a recupera teritoriile pierdute.

Riposta a fost pe măsură, iar armata română a ocupat Budapesta din 4 august 1919 și până în 28 martie 1920, cu scopul de a opri tendințele revizioniste ale regimului Bela Kun. Republica Ungară de tip bolșevic a fost astfel dizolvată.

Aceste evenimente au făcut ca Tratatul de la Trianon, care consfințea frontierele noului stat independent Ungaria și granițele sale cu România, Cehoslovacia, Austria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit Iugoslavia în 1929), să se semneze abia în iunie 1920.

Ce înseamnă Tratatul de la Trianon pentru România?

Semnarea Tratatului de la Trianon de către 16 state învingătoare în Primul Război Mondial, inclusiv de către România, pe de-o parte, și Ungaria, de cealaltă parte, însemna recunoașterea oficială a eforturilor pe care România le-a făcut pentru dobândirea teritoriilor locuite de români.

România a intrat în 1916 în război pentru a redobândi Transilvania (cu Maramureș și Crișana), Banatul și Bucovina, teritorii istorice românești aflate sub ocupația Imperiului Austro-Ungar.



Sala în care s-a semnat Tratatul de la Trianon / Credit foto: Profimedia

Tratatul de la Trianon a devenit posibil prin jertfa ostașilor români, prin eforturile politicienilor vremii de a realiza Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și recunoașterea ei ulterioară în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, începute la 18 ianuarie 1918.

Prin articolul 27 al Tratatului se recunoștea unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu România. Totodată, prin articolul 45 se prevedea că „Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art. 27, partea a II-a și recunoscute, prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România”.

Mărturiile lui Nicolae Titulescu și Nicolae Iorga despre Trianon

Din partea României, documentul a fost semnat de dr. Ioan Cantacuzino și Nicolae Titulescu, care avea să afirme: „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și suferințe comune au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evoca mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”.

Ungaria, deși devenită independentă, a considerat în ultima sută de ani că Tratatul de la Trianon a nedreptățit-o.

Continuarea pe Descopera.ro