Viorica Nagacevschi: „Sunt cu mult mai dură decât mă crede lumea”

Notar, textier, iar mai nou și romancier. Viorica Nagacevschi vorbește într-un interviu acordat Ziarului NAȚIONAL despre dragostea fără vârste, despre motivele pentru care a scris romanul „Grădinarul din rai”, despre cum își împarte viața între poezie și muncă la Cabinetul de notar și ne dezvăluiește cum este adevărata Viorică Nagacevschi, cea care nu este cunoscută publicului larg.

- Dnă Nagacevschi, de ce aţi ales să scrieți despre dragoste în primul roman editat?

Dragostea a fost și rămâne cel mai îndrăgit subiect pentru toate vârstele. Cu toții greșim, nimeni nu s-a născut perfect în lumea noastră, dar există un timp al iubirii în care fiecare își caută răspunsurile. Ar fi nedrept să aplecăm paginile vieții în fiecare noapte și să nu ne gândim măcar o dată la bătăile inimii care se aud cu atâta intesitate, de parcă ar vrea să ne spună ceva, însă noi, surzi și muți, o întemnițăm în niște precepte banale și proaste. Orice om venit în lumea noastră a coborât din dragoste. Oare asta ar trebui să ne sperie?

- Vă regăsiți în acest roman?

Eu nu sunt eroina acestui roman. Doar gândurile îmi aparțin. Dar e atât de frumos să visez la dragostea trăită de Maria, la fel cum ți-ai dori să te naști încă o dată după un scenariu bine desenat.

- Dumneavoastră mai credeţi în iubire sinceră în zilele noastre?

A iubi este cel mai frumos dar dat de Dumnezeu. Am crezut mereu în dragoste, chiar și atunci când ea nu era mereu împărtășită de celălalt. Dar asta nu trebuie luată ca tragedie. Orice bătaie de inimă e la fel cum ai zidi în fiecare zi câte o piatră în cetatea iubirii și ai face-o mai puternică, mai rezistentă. Orice cădere e un urcuș, orice dezamăgire e o încredere. Știu foarte bine cum se iubește și vârsta nu are nimic cu sentimentul.

- Scrisul rămâne pentru dumneavoastră un hobby? Cum reușiți să îmbinați poezia, proza și fraza rigidă notarială?

Nimic nu poate fi de prisos atâta timp cât tot ce poate face omul îi reușește într-o mai mică sau mai mare măsură. Eu nu cred că ar trebui să delimităm hotarele îndeletnicirilor. Oricine poate încerca. Tot oamenii sunt cei care vor fi barometrul reușitei fiecăruia și acest lucru va motiva orice afacere.

- Dincolo de faptul că este o importantă sursă de venit, ce altceva vă face să vă continuați munca la Biroul notarial pe care îl aveți?

Notariatul este jobul de bază care mă face să mă simt un om ca și toți ceilalți care merg la serviciu, își fac meseria de zi cu zi, vin seara acasă obosiți după o zi plină de studiere a diferitelor proiecte, dosare de moșteniri etc... Foarte multă lume crede că romantismul este modul meu de viață. Sunt cu mult mai dură. Legea nu lasă loc de joc de sentimente sau de rime albe. E cu mult mai strictă și nu poți să o joci așa cum îți dorești. De aceea mi-e dragă viața, anume așa cum este azi, cu limite de măsură.

- Fundaţia ,,Viorica Nagacevschi’’ a ușurat viețile mai multor oameni. Ce proiecte de binefacere mai aveți?

Proiectele vin de la sine. Pe pagina fundaţiei oricine poate lăsa o scrisoare din care să aflăm poveștile triste ale celor care au nevoie de ajutor. Echipa de lucru le studiază și încearcă să le soluționeze după cum ne reușește, iar atunci când solicitările sunt destul de anevoioase, apelăm și la alte organe pentru a găsi soluții.

- Sunteți un apreciat textier pentru artiștii autohtoni. Aveți în prezent vreo colaborare cu cineva? Ce hituri, marca Viorica Nagacevschi, ne mai așteaptă?

Am colaborat și colaborez cu mulți din intrepreții noștri, îndrăgiți de toată lumea, iar cel mai frecvent, desigur, cu Vitalie Dani, Adrian Ursu, Geta Burlacu, Aurel Chirtoacă, Aura etc. Hiturile apar de la sine, cum ar fi: Orheianca, De dorul tău, Inelul de iarbă, Nu-mi lua din Rai, Unica, Aș da orice etc...

- Ce credeți că le lipseşte femeilor din Republica Moldova?

Verticalitatea și respectul față de sine. E prea greu să le convingi pe femeile din R. Moldova că statul la cratiță nu le face mai deștepte sau mai iubărețe. Implicarea în tot ce se poate, activitatea de zi cu zi, lipsa de indiferență sunt doar câteva lucruri care le-ar schimba un pic statutul.

- Vă regăsiţi într-un motto sau proverb?

,,Tot ce nu-i interzis e accesibil!’’.

- Vă mulțumim!

Interviu realizat de Daniela Davîdov