Încotro „crăștem” Moldova?

Punct de sprijin // Guvernările se perindau, promiteau reforme, în realitate, cei nou-veniți se așezau pe aceleași fluxuri financiare, pe aceleași scheme de devalizare a patrimoniului statului

Economia R. Moldova a devenit mai deschisă în ultimii 20 de ani, iar valoarea comerţului a crescut de patru ori, se arată în „Studiul privind comerţul în Moldova” prezentat de Oficiul Grupului Băncii Mondiale din Moldova.

Încă un studiu, încă unele constatări. Dar carenu oferă răspunsuri la problemele esențiale. Și nici chiar nu le formulează ca întrebări. Constatările le știm și nu mai cred că ajută la ceva. Pentru că acestea-s unele și aceleași, ani la rând. Iată un exemplu.

Managerul de ţară al Băncii Mondiale pentru Moldova, Alexander Kremer, a subliniat că acest studiu arată, de fapt, cum perspectivele de export ale Moldovei depind de reformele din interior. „Stoparea complicaţiilor de la frontieră şi reducerea birocraţiei sunt mult mai importante pentru exporturile moldoveneşti, decât acordurile internaţionale privind comerţul”, a specificat oficialul.

Ei și? E ceva nou pentru acești 20 de ani? Nu știam noi că birocrația autohtonă e principalul impediment în dezvoltarea nu doar a comerțului, ci și a economiei în general? Că trebuia de făcut reforme? Știam. Și ce am făcut în toți acești ani? Nimic. Guvernările se perindau, promiteau reforme, care se reduceau la scrierea de strategii. În realitate, cei nou-veniți se așezau pe aceleași fluxuri financiare, pe aceleași scheme de devalizare a patrimoniului statului și tot așa.

„Fiind o economie mică şi deschisă, crearea locurilor de muncă în Moldova depinde de comerţ”, se menționează în raport. Încă o frază semi-aproximativă. Iertată să-mi fie ne-modestia, dar am prezentat un raport încă în 2002 (în colaborare cu CISR și AȘM), în care ziceam că suntem o economie mică şi deschisă, respectiv toată economia (și nu doar comerțul) corelează cu economiile regionale. Respectiv, avem creștere - atunci când cresc economiile Rusiei, Ucrainei și UE și invers. Și că acest model de creștere inerțială este epuizat și trebuie elaborat și adoptat unul nou. Iar creșterea de 3-5-7% este insuficientă și condamnă R. Moldova să fie outsider pentru totdeauna.

Credeți că cineva de la guvernare s-a interesat de acest studiu? Desigur că nu. În schimb, a apărut ideea genială a consilierului prezidențial Reidman, precum că ar trebui să adoptăm un model al economiei de servicii. Așa, un salt în postmodern. La întrebarea – ce fel de servicii competitive poate oferi R. Moldova? răspunsuri clare n-am mai primit. Abia în ultimii ani am aflat ce se avea în vedere și de ce am devenit zonă gri și spălătorie regională.

Între timp, chiar am ajuns cea mai săracă țară europeană, iar Albania ne-a luat-o mult înainte. Între 2001-2008 am pierdut cca 400 de mii de locuri de muncă doar la țară. La întrebarea pe care o adresez tuturor guvernanților – ce facem cu 2 milioane de oameni de la țară, din care doar 300 de mii sunt ocupați și doar sub 40 de mii sunt salariați în agricultură (!?), nu aud niciun răspuns. Unde-s acești oameni? Ne vor arăta datele recensământului. În industrie au rămas cca 100 de mii. Ce dezvoltăm? Servicii de spălătorie prin bănci? Păi, acolo-s vreo 15 mii de oameni în total. Dar și aici se vor reduce, după cum se vede. De locuri de muncă nu prea auzim în ultimul timp (pentru că anterior ni se promiteau zeci și chiar sute de mii), pentru că astea apar când sunt investiții. „Investiţiile străine directe, cruciale pentru stimularea competitivităţii exporturilor, s-au redus după anul 2007 şi au rămas la un nivel dezamăgitor de 3,11% din PIB în anul 2013. Zonele economice libere din R. Moldova au jucat un rol foarte important în atragerea investiţiilor”, se menționează în raport. Aici sunt de acord – investițiile sunt dezamăgitoare, respectiv au fost create doar câteva mii de locuri de muncă în zone libere. Prea puțin.

Anul 2015 a pus capac la toate. Am ajuns la nivelul anului 2010 ca PIB per capita - $ 1 740. Adică, 5 ani de creștere au fost șterși cu buretele. Asta ca să nu ne lăsăm înșelați că PIB în lei a scăzut doar cu 0,5%. Dacă vom exclude creșterea asigurată de sectorul financiar rezultată din speculații valutare, vom vedea dezastrul real al economiei. Și atunci ce facem cu republica? Ne facem că plouă în continuare și evităm aceste întrebări? Îi dăm mai departe cu PR-ul, foițe de parcurs și călărim schemele? Despre care mișcare spre Europa vorbiți?! Noi nici nivelul anului 1990 deja nu se mai știe când îl vom atinge!

Și, în încheiere, o problemuță de clasa a IV-a. Dacă vom crește în medie cu 7% anual, PIB-ul se dublează în 10 ani. PIB-ul per capita mediu european a crescut, de când tot pălăvrăgiți, de la $ 20 000 la cca $ 30 000. Întrebarea este – când vom atinge nivelul european?

P.S. Nu critic rapoartele. Ele oferă cifre utile. Doar că aștept ca în ele să fie formulate întrebări esențiale, iar răspunsurile să fie relevante. Constatările nu mai ajută la nimic. Trebuie schimbată paradigma, vorba unui fost ministru…