Victor Chirilă // De ce tace Rusia?

Zilele trecute, cu prilejul zilei României Mari, Dodon, moldovenistul, statalistul și anatema Moscovei împotriva românismului din R. Moldova, s-a declarat, nici mai mult, nici mai puțin, frate cu românii de peste Prut. „Noul frate” a fost aplaudat de românii de pe malul Bâcului, luați prin surprindere, însă cel mai mult au aplaudat adepții națiunii civice pentru care înfrățirea lui Dodon cu românii este un început promițător...

Din punctul meu de vedere, declarația lui Dodon, care anterior, fiind îngrozit de furia lui Plahotniuc, se înfrățise cu Ramzan Kadârov, nu este nici extraordinară, nici surprinzătoare. „Marele șahist” de la Chișinău luptă în prezent pentru propria supraviețuire politică și chiar libertate. El înțelege foarte bine că favorurile Moscovei se pot evapora de îndată ce el nu va mai fi util pentru Putin, mai ales că noii/vechii lideri socialiști, mai puțin pătați și nu mai puțin ambițioși, îi suflă în ceafă...

Nu este surprinzătoare nici tăcerea Moscovei și a aprigilor stataliști și moldoveniști de la Chișinău, pentru care înfrățirea cu românii este o blasfemie ce echivalează cu trădarea lor. Dimpotrivă, tăcerea lor miroase a conjurație, este un „carte blanche” acordat lui Dodon pentru a se menține la putere cu orice preț, chiar dacă aceasta înseamnă „înfrățirea” tranzitorie cu românii.

Miza scuză mijloacele, iar miza este foarte mare atât pentru Dodon, cât și pentru Moscova: fără realegerea lui Dodon în calitate de șef al statului, tot eșafodajul politic construit cu migală în ultimele șase luni și consolidat odată cu demiterea Guvernului Sandu se va duce de râpă sau, mai curând, va fi preluat de forțele politice concurente. Bineînțeles, lacheii de azi ai lui Dodon îl vor trăda atunci cât ai zice peste și vor depune jurământ de loialitate noii puteri, pentru că asta este meseria lacheiilor - să trădeze când le fuge pământul de sub picioare. Desigur, o vor face în numele intereselor naționale ale statului....

Pentru a evita o atare nedorită evoluție, Dodon și Moscova au nevoie de neutralizarea Occidentului și, în particular a României, în R. Moldova. Aici rezidă explicația „politicii externe echilibrate” anunțată de Dodon, aceasta este miza „frăției” sale cu românii.

Pentru că această combinație să-i reușească, Dodon trebuie să spargă boicotul diplomatic de către marile capitale europene și, astfel, să se legitimeze în ochii Occidentului sau, cel puțin, să minimalizeze orice ostilitate din partea Vestului.

Pentru a-și atinge scopul, Dodon flutură în disperare ramura de măslin către Cotroceni, în speranța că președintele Romaniei, Klaus Iohannis, va ceda, asumându-și rolul de spălător de imagine în capitalele europene, mai ales la Paris și Berlin, pentru un lider prorus compromis.

Personal, nu cred că dl Klaus Iohannis va accepta acest rol ingrat, pentru că, dacă ar face-o, aceasta ar fi o dezamagire puternică pentru toți românii din R. Moldova care au votat pentru el, pentru toți cetățenii proeuropeni din R. Moldova care cred în România și în UE și vor să construiască împreună cu ele o societate fără oligarhi, fără corupție, fără Dodon.

Text publicat de expertul în probleme de politică externă, Victor Chirilă