Viață de la ZERO, în Italia: O femeie din R. Moldova are propriul atelier de croitorie în Parma

Irina Cantemir, originară din raionul Criuleni, a ajuns să fie cunoscută de toți italienii din Parma, fiindcă anume spre atelierul ei se îndreaptă atunci când vor să-și repare sau să-și coase o haină nouă.

Irina are 36 de ani și a ajuns în Italia acum 11 ani, iar lipsa banilor și necunoașterea limbii nu au speriat-o. A avut de parcurs un drum lung și de ridicat multe trepte până a se simți cu adevărat împlinită, iar astăzi se poate mândri cu o afacere bine pusă pe picioare și cu o familie fericită în Italia.

Primul drum spre Italia

„Pe atunci era foarte greu să ajungi în Italia, nu e atât de simplu ca acum. Ca să ajung, am fost nevoită să împrumut bani. Nu m-am gandit la riscuri sau la ce se poate întâmpla, scopul principal a fost să ajung acolo unde m-am pornit. Mi-a fost foarte greu să mă angajez undeva, necunoscând limba, legile, cultura italienilor. Plus la toate, a trebuit să treacă o perioadă lungă ca să pot să îmi perfectez permisul de ședere în Italia. Am început ca toate moldovencele să lucrez ca asistentă la o persoană în etate, după care dădacă, menajeră, chelneriță, joburi care nu necesitau acte sau cunoașterea perfectă a limbii”, își aminteșe Irina.

Dorul de casă o măcina întruna și i-a fost greu să accepte lucrurile noi din viața ei. A trebuit să lucreze mult și să doarmă puțin, pentru ca să devină și ea parte a orașului italian cu cea mai mare comunitate de moldoveni.

„Am avut nevoie de ceva timp ca să mă acomodez cu modul de trai al italienilor, cu mâncarea lor. Astăzi pot să spun că am început să îndrăgesc bucătăria italiană și gătesc cu mare plăcere bucatele lor tradiționale. Și pentru însușirea limbii am avut nevoie de timp și efort depus, pentru a putea vorbi corect în italiană. Am avut marele avantaj să îmi perfecționeze abilitățile de comunicare la cursurile gratuite oferite de autoritățile de aici pentru cei care emigrează din alte țări. Mi-a fost greu și să accept că sunt departe de cei dragi, dar după ce mi-am adus actele în regulă, am început mai des să merg acasă”, zice moldoveanca.

Moldovenii, oameni harnici în Parma

Italienii au primit-o cu ospitalitate și i-au oferit o mână de ajutor ori de câte ori a avut nevoie. În orașul Parma, moldovenii sunt văzuți ca niște oameni sârguincioși și muncitori, iar relația lor cu băștinașii de acolo este una caldă și binevoitoare.

„Am fost o norocoasă să cunosc persoane de aici, din Italia, care m-au ajutat să îndrăgesc țara, istoria și cultura lor bogată. De 11 ani de când sunt printre ei, am întâlnit oameni cu adevărat extraordinari, care întotdeauna mi-au întins o mână de ajutor, care au fost lângă mine în perioadele grele din viața mea și cu care am legat prietenii care țin și astăzi. Atitudinea lor față de noi, moldovenii, e direct proporțională cu atitudinea noastră față de ei. Ce oferi, aceea primești. În general, se comportă bine cu moldovenii și ne apreciază pentru faptul că suntem muncitori și sârguincioși”, ne dezvăluie Irina.

Îngrijind de bătrâni sau făcând curat în casele italienilor, moldoveanca s-a gândit să se perfecționeze în paralel. Și-a făcut mai întâi studiile la o școală specializată în domeniul turismului și era pe punctul de a începe o carieră în acest domeniu. Totuși, ascensiunea internetului a înlocuit operatorii turistici din birouri și Irina a fost nevoită să își încerce norocul în altceva.

Croitoria deprinsă de la mama

„Mi-am dorit să cresc și din punct de vedere profesional și am decis să învăț și o profesie care m-ar ajuta să îmi găsesc un post de muncă mai bun. Mi-a fost greu, ziua lucram, seara mergeam la școala serală, iar când ajungeam acasă - în loc să mă odihnesc, trebuia să mă îmi pregătesc temele pentru a doua zi. Cel mai mare ajutor al meu a fost soțul, care mă aștepta seara cu mâncarea gata și mă încuraja să merg mai departe. Primele mele studii au fost ca operator turistic, credeam că anume acesta era domeniul cel mai apropiat sufletului meu. Dar, cu dezvoltarea internetului, agențiile turistice treptat s-au închis, trecând la mediul online, și era foarte greu să îți găsești un job anume în acest domeniu. Din acest motiv, am început să mă gândesc că trebuie să aleg o altă cale”, povestește ea.

Croitoria își avea un loc aparte în viața Irinei, care îndrăgise arta cusutului încă din copilărie, de la mama sa, iar în timpul liber încerca diferite feluri de cusături, care m-au târziu i-au prins bine în viață. Soțul a fost cel care a îndrumat-o să își transforme pasiunea într-o afacere, iar în anul 2014 a luat naștere micul atelier de croitorie „Margherita”.

„Aveam acasă o mașină de cusut și în timpul liber mai lucram la ea. Soțul a fost cel care a venit cu inițiativa de a-mi transform mica mea pasiune într-un post de muncă. Mi-a plăcut ideea, chiar dacă nu aveam studii în croitorie, tot ce știam am învățat de la mama. Mi-am luat inima în dinți și din nou am pășit pragul unei școlii specializate, unde am însușit în detalii arta cusutului. Pentru a-mi realiza visul, am avut de trecut prin mai multe etape: a trebuit să identific zona unde mi-aș dori să activez, să îmi găsesc un spațiu pentru viitorul meu atelier. În ajutor mi-a venit un asistent economic, care m-a ajutat să pun totul pe policioare. Întreprinderea am deschis-o într-o zi, fără a investi mulți bani. Statul italian m-a ajutat ca fiind tânără întreprinzătoare, oferindu-mi facilități fiscale în primii cinci ani. Achit o taxă pe venit de doar 5%”, spune proprietara alelierului de croitorie „Margherita”.

Italienii țin mult la lucrurile vechi și nu își cupmpără des haine

În scurt timp de la lansarea afacerii, au început să se înmulțească și clienții, iar Irina se declară mulțumită de rezultate.

„Atunci când te regăsești singur pe tine și înțelegi cu ce anume vrei să te ocupi, lucrul de zi cu zi devine o plăcere. Clienți am atât italieni, cât și moldoveni. În ultimul timp, moldovenii au început să apeleze la serviciile mele tot mai des. Am avut nevoie de timp și efort pentru ca tot mai mulți oameni să afle despre existența atelierului meu. Italienii prețuiesc mult lucrurile lor vechi și, ori de câte ori este nevoie, le repară. Nu își cumpără des haine, dar investesc în lucruri calitative pe care le păstrează și le adaptează după dorință. Prestez servicii atât de reparare, cât și de creare a hainelor. Cos în special ținute pentru doamne - pantaloni, fuste, sacouri, cămăși, bluzițe. Colaborez cu diferite întreprinderi și magazine. Adaptez diferite haine după măsură, model. Confecționez și hăinuțe pentru copilași”, ne descrie ea afacerea proprie.

Pentru Irina Cantemir, orașul Parma a devenit casa și locul unde se simte împlinită. Când are concediu, tânăra revine în R. Moldova. Încă mai speră că republica în care s-a născut are șanse să treacă peste probleme, iar cetățenii de acasă își vor putea crea un viitor nu doar peste hotare.

„După atâta timp petrecut aici, când revin acasă parcă mă simt străină. Nu știu care e motivul, dar unii oameni din R. Moldova nu se uită cu ochi buni la noi, cei din diasporă. Anume din acest motiv nu știu dacă mai vreau să mă întorc. Nouă în R. Moldova ne lipsesc multe lucruri, o guvernare bună, infrastructură este săracă, până și omenia care era una dintre calitățile de bază ale moldovenilor a început să dispară. Celor care vor să își deschidă o afacere pot să le spun că e nevoie de mult curaj și răbdare. Atunci când îți deschizi o afacere, e nevoie de timp pentru a culege roade, nu se face nimic repede și fără efort”, este sfatul întreprinzătoarei din Parma care s-a născut în Criuleni.

Text de Cristina Arhip