Un mărțișor pentru casa Tatianei

foto simbol

Doleanță // Trăiește acum la un centru de plasament din capitală, dar spune că va face tot ce-i stă în puteri pentru a avea o casă a ei

A crescut de mică în internat și nu a știut ce este dragostea de mamă, dar a ținut cu tot dinadinsul să devină mamă și să-i demonstreze copilului ei ce înseamnă afecțiunea celei care îți dă viață.

Mama i-a decedat când nu avea împliniți doi ani. Ulterior, a decedat și tatăl, așa că Tatiana și fratele ei au ajuns la internat. Acolo și-a petrecut copilăria și adolescența. Nu mai știe acum nimic de fratele ei, dar ar vrea foarte mult, pentru că are ce să-i povestească.

„Cel mai important e că a devenit unchi, dar nu știe”, ne spune Tatiana în timp ce-și strânge la piept micuțul.

Impusă să renunțe la copil

Până a ajuns să fie mamă, Tatiana a trecut printr-un adevărat calvar. A fost chiar forțată să-și întrerupă sarcina când era în luna a opta.

„Îmi doream foarte mult un copil. Iubesc la nebunie copiii. Chiar și atunci când merg pe stradă și văd un bebeluș, îmi vine să-l strâng la piept”, susține femeia.

Se afla la internatul psihoneurologic din municipiul Bălți când a rămas însărcinată. Bucurie mare în sufletul ei că, în curând, își va împlini visul. Mai avea încă o lună și urma să-și privească bebelușul în ochi. Nu a fost să fie. Medicii de acolo au dus-o forțat și i-au întrerupt sarcina. Era un băiețel. A decedat. Dorința de a deveni mamă, chiar dacă îi va fi greu, a făcut-o și mai puternică pe Tatiana.

A fugit ca să nu îi omoare copilul

Zilele treceau, iar femeia privea cu tristețe la mamele care se plimbau cu copilașii lor și se gândea că ar fi putut fi și ea în locul lor.

„Așa a vrut Domnul ca să rămân din nou însărcinată. În fiecare miercuri treceam controlul medicului ginecolog și acesta a aflat că sunt însărcinată. A spus administrației și urma să mă ducă iar să-mi întrerupă sarcina. Când m-au transferat în blocul doi de la internat, unde urma să-mi provoace un avort, m-am furișat și am fugit. Nu am vrut ca să-mi omoare și acest copilaș. M-am adăpostit la cineva pe care îl ajutam prin gospodărie, pentru că nu aveam bani din ce plăti chiria. A fost foarte greu, dar îmi trecea tot necazul când mă gândeam că voi deveni mamă”, își amintește femeia.

Tatăl copilului nu știe că mai are un băiețel

Știe cine este tatăl copilului, dar nu vrea să-i spună, pentru că acesta mai are un copil. „Este căsătorit, are o familie și nu vreau să-i fac necazuri. Eu am vrut doar un copil... atât. Nu l-am obligat și nu-l oblig la nimic. O să mă descurc și singură ca să-l cresc și educ”, susține Tatiana.

A născut la Chișinău, la Centrul Mamei și Copilului, unde a mai stat o perioadă. Calvarul femeii însă nu se terminase aici. Au vrut să-i ia copilul, iar ea să fie plasată din nou în internatul psihoneurologic.

„A fost un coșmar pentru mine. M-au luat forțat și mi-au legat mâinile la spate, de parcă aș fi fost un criminal. Mă trec fiorii când îmi amintesc. Cum, eu nu am dreptul să fiu mamă, să mă simt și eu o femeie împlinită? Să-mi cuprind copilașul cu drag și să-l privesc cum doarme? Trebuia să stau doar în spitalul lor și să mă considere o bolnavă, iar copilașul meu în internat?”, se întreabă cu lacrimi în ochi mama.

Îi ajutor i-au sărit avocații

Ajutată de către niște avocați, psihologi și organizații internaționale, Tatiana a reușit să ajungă la Centrul Maternal „În brațele mamei” a Misiunii Sociale „Diaconia”.

În brațele mamei l-am găsit și pe Andrieș, un copilaș perfect sănătos și vesel. „Nu-i place în pătuc, dar nici eu nu-l las. Mi-e frică să nu vină cineva și să mi-l ia. Atât de mult mi-am dorit acest copil, că unii prea puțin pot să înțeleagă acest lucru. Este totul pentru mine, este viața mea”, zice Tatiana.

În luna iunie, urmează să împlinească un anișor, iar cel mai de preț cadou pe care mama vrea să i-l facă este... o casă, una a lor, care să-i adăpostească de vânt și ploi. Spune că niciodată nu a cerut ajutor și nu îl va cere.

„Cei cu inimă mare și care doresc să mă ajute, mă vor ajuta”, susține femeia.

În timpul cât micuțul doarme, aceasta face mărțișoare pe care vrea să le vândă, iar banii obținuți îi va aduna pentru o casă.

„Nu știu cui să le vând, mi-e rușine să ies cu ele în stradă. A fost avocata la mine, Violeta îi zice, mi-a adus ață albă și roșie pentru mărțișoare. A spus că o să mă ajute să le vând. Banii nu o să-i cheltui. Vreau să-i adun și să-mi cumpăr o casă într-un sat undeva. Nu am preferințe. Fie în orice colț al R. Moldova, dar să știu că este casa mea. Să am o grădină împrejurul ei, unde să cresc legume, să-mi sădesc un copac. Băiețelul va merge la grădiniță, iar eu îmi voi găsi un serviciu și voi avea grijă de casă”, conchide optimistă Tatiana.