Orfana cu părinți în viață

Ajutor // Deși are părinți, Iulia a fost crescută de străini. La cei 17 ani ai săi a găsit sprijinul necesar și are atâtea de povestit…

A ajuns acum câteva luni la Apartamentul Social „Spre Independență” al Misiunii Sociale „Diaconia”. Absolvise școala și urma să-și croiască un drum în viață. Deși părinții îi sunt în viață, nu s-a bucurat niciodată de susținerea lor. Mai mult decât atât, tatăl nici nu o recunoaște. „El era în armată când mama m-a născut pe mine și de asta spune că el are doar două fete, surorile mele”, ne spune Iulia.

Am găsit-o ocupată în bucătăria Apartamentului Social. Pregătea un chec. Din prima îți dai seama că este energică, plină de viață și dornică să ajungă departe. La doar 17 ani, Iulia a testat pe propria-i piele semnificația cuvântului „greu”.

Știe ce înseamnă să ai părinți, dar să nu-i ai, să ai surori, dar care să nu dorească să discute cu tine, pentru că nu le susții. Cei care i-au stat mereu alături au fost străinii.

Mama în închisoare, copilele – la străini

Nu s-a bucurat de căldura mamei nici chiar atunci când aceasta era acasă. Chiar dacă nu erau divorțați oficial cu soțul și tatăl celor trei copile, femeia nu locuia împreună cu bărbatul, dar la casa părinților ei.

„Îmi este greu să recunosc, dar mama mea a dus o viață în desfrâu. Consuma băuturi alcoolice și dormea pe unde și la cine apuca. Pentru acest fapt, tata a alungat-o de acasă. Cu ea s-au dus și surorile mele mai mari, pentru că luaseră calea mamei. Locuiau la părinții mamei, bunicii mei”, ne povestește tânăra, în timp ce emoțiile o copleșesc. Încearcă să și le acopere periodic, trecându-și nervos mâna prin păr, frecându-și mâinile sau rozându-și unghiile.

Așa a vrut soarta ca mama ei să ajungă la închisoare, fiind găsită vinovată pentru complicitate într-un caz de omor. Cele două surori au luat calea pribegiei, iar Iulia, fiind mezina, a fost plasată în grija unei familii.

La închisoare cu geanta plină cu produse

„Tanti Aurica a fost mama mea timp de șase ani. Mai avea încă doi băieți cu care ne-am împăcat foarte bine. Chiar nu demult i-am vizitat și, când am intrat în ogradă, cel mai mic mi-a sărit în brațe și m-a cuprins de parcă nu ne văzuserăm o veșnicie”, ne spune zâmbind tânăra.

Nu avea să ajungă însă la Apartamentul Social, dacă nu absolvea școala și urma să învețe vreo meserie. Ajutată de asistentul social din localitate, a fost plasată aici. Pentru cea care i-a fost alături are doar cuvinte de laudă. A învățat-o cum să fie grijulie, să facă mâncare și să fie o gospodină bună. De mama.... nici pomeneală.

„Mama fusese condamnată la cinci ani de închisoare. Nu știu de unde a aflat că eu o duc bine la tanti Aurica și s-a lipit de mine. Și eu... copilă naivă. Trebuie cineva să aibă grijă de ea în închisoare. Ori de câte ori era posibilitate, tanti Aurica îmi umplea geanta cu produse și tot de ce avea nevoie și mergeam în vizită la ea. Atunci eram tare bună și ținea la mine. Cum s-a văzut la libertate, s-a schimbat. Nu mai are nevoie de mine. Este iarăși alături de cele două surori ale mele, în desfrâu și ele”, ne spune Iulia.

Departe și de tatăl

Este într-o relație destul de rece și cu tatăl ei. „E pierdut și el. De când a divorțat oficial de mama, a început să consume și el băuturi alcoolice, e slăbit. Nu știu dacă va mai trăi mult. Nu țin legătura cu el, pentru că a spus că eu nu sunt fiica lui, nu mă recunoaște. Cum pot să mă lipesc de un om care spune că îi sunt străină? Oricât de mult aș vrea, nu pot. Mama e pierdută și ea. Din câte am reușit să aflu, consumă alcool, doarme chiar și pe sub garduri. Eu nu am cu ce să o ajut, pentru că și pe mine mă ajută alții”, suspină Iulia.

Are planuri mari de viitor

Pe moment, Iuliana, alături de alte șase tinere, stă la Apartamentul Social. Aici va locui un an de zile, timp în care urmează școala de bucătar. Unde va pleca după ce va ieși de aici, încă nu știe.

„Mă rog bunului Dumnezeu să aibă grijă de mine așa cum a avut până acum și m-a dus în grija unor oameni buni. O să mă angajez undeva bucătar, încetul cu încetul o să-mi strâng de o bucățică de pâine și să am cu ce-mi plăti chiria. Cine știe ce va fi mâine? Se poate schimba totul în doar câteva secunde. Sperăm că schimbările se vor face doar înspre bine”, conchide optimistă tânăra.