La un pas să rămână fără copii

poza simbol

Soartă // Dorul de copii a dus-o și la Spitalul de psihiatrie. Dar a reușit să îi recupereze

A rămas fără copii din cauza condițiilor precare în care locuia. Nu a lăsat mâinile în jos și a făcut tot ce-i stătea în puteri ca să fie din nou împreună cu ei. Este povestea tristă a Olgăi, originară din comuna Trușeni, municipiul Chișinău, a cărei viață pare desprinsă dintr-un film cu final fericit.

Părăsită de iubit

Provine dintr-o familie cu o reputație nu tocmai bună în sat. Tatăl biologic a decedat, iar mama ei s-a recăsătorit cu un bărbat din Azerbaidjan de la care a mai născut încă doi frați. Și cum casa în care locuiau le-a ars, aceștia s-au adăpostit în două odăițe, dintre care doar una se încălzea pe timp de iarnă. Nu au apă, gaz și nici lumină. Nu ar fi fost atât de greu în familie, dacă ambii părinți lucrau și predomina buna înțelegere între ei. Nu a fost să fie. Certurile și scandalurile în familie nu conteneau.

Le-a răbdat pe toate Olga, pentru că nu avea unde se adăposti. Se iubea cu un băiat din sat și se gândea că poate va veni și ziua când va pleca din familia ei în alta, una în care să fie înțelegere și ea să-și găsească fericirea. În una din zile a aflat că este însărcinată. Bucuria fără margini a fost umbrită imediat ce și-a anunțat iubitul. „A spus să scap de copil, pentru că părinții lui nu vor ca el să se căsătorească cu mine. El provenea dintr-o familie mai înstărită și părinților le era rușine cu mine”, își amintește cu lacrimi în ochi Olga. A născut fetița și a adus-o acasă la părinți.

Părăsită și de al doilea bărbat

Peste câțiva ani, femeia face cunoștință cu un alt bărbat. Norocul i-a întors spatele tocmai când credea că va fi fericită abia acum.

Imediat ce a aflat că femeia îi este însărcinată, acesta a plecat peste hotare la muncă și a abandonat-o cu al doilea copil în brațe. Chiar dacă a rămas cu doi copii și fără un loc de muncă, Olga nu s-a speriat și nu a căutat să-i abandoneze.

„Mi-am spus atunci că o să mă descurc. Să fie doar sănătoși”, ni se destăinuiește tânăra mămică.

La spital, pentru că i-a lovit copilul în cap cu scaunul

Și cum nu avea un loc de trai, a mers și cu al doilea copilaș la părinți – acolo unde în două odăițe se înghesuiau cu părinții, frații, cumnata și copiii. Necazul cel mare a femeii a apărut atunci când tatăl vitreg i-a lovit copilașul de doar două luni cu scaunul în cap.

„Atunci am fost internați în spital și tot de atunci lacrimile în ochi începuseră să curgă încontinuu. Din cauza condițiilor precare în care locuiam, mi-au fost luați ambii copii și eu am fost la un pas să fiu decăzută din drepturile părintești. Nici nu pot să-mi amintesc prin ce am trecut doar ca să fiu din nou cu ei”, plânge și suspină Olga.

Internată în Spitalul de psihiatrie

Nu știa unde să se ducă și unde să-i caute. Prima ușă deschisă a fost cea de la primăria din sat, după care au urmat altele de la Chișinău. Mai mult, pentru a demonstra că nu este consumatoare de droguri, alcool și este în deplinătatea facultăților mintale, a fost nevoie să se interneze în Spitalul de psihiatrie.

„Nici nu vreau să-mi amintesc prin ce am trecut acolo. Eu, care eram sănătoasă la cap și care nu pun în gură nici strop de băuturi alcoolice, a trebuit să stau în rând cu drogații și toți de teapa lor. Îmi era o rușine că, dacă era vreo crăpătură acolo în pământ, intram în ea. De câteva ori pe zi tot mergeam la medic și îl întrebam când îmi dă mai repede acel certificat ca să pot merge acasă”, își amintește femeia.

Se uita de după gard la copii

Pentru a face rost de niște bani ca să-și poată aduce copiii acasă, Olga își găsise un loc de muncă la piață, de vânzătoare. „Stăteam ca pe ace acolo, iar în pauza de masă, de banii câștigați, mergeam repede și cumpăram ceva dulciuri și le duceam copiilor. Doamne, nici nu vă pot spune ce se face în sufletul mamei atunci când știi că sunt copiii tăi, dar nu-i poți lua acasă. Mă uitam de după gard la ei cum se joacă, iar atunci când mă observau, veneau repede și mă îmbrățișau. Să fi văzut ce plângeau atunci când trebuia să plec. Mă rugau să fac mai repede bani și să vin să-i iau acasă”, își amintește Olga.

„Am stat cu ei de mână câteva ore de teamă să nu mi-i ia din nou”

După aproape jumătate de an, ajutată și susținută de Direcția municipală pentru protecția drepturilor copiilor și organizația neguvernamentală „Copil, Comunitate, Familie Moldova” (CCF), Olga a reușit să-și ia copiii acasă, și nu la cea în care a copilărit, dar a fost adăpostită de către o mătușă.

„Asta a și fost una din condiții – ca să nu mă reîntorc cu ei în acel mediu. Îi mulțumesc nespus de mult mătușii mele care mi-a înțeles durerea și mi-a întins o mână de ajutor. Atunci când i-am luat, i-am apucat strâns de mânuțe și am stat așa câteva ore de teamă să nu mi-i ia din nou. Am venit acasă, stăteam și mă uitam doar la ei cum se joacă, cum mănâncă, dorm, nu-mi venea să cred că suntem din nou împreună. Acum, fetița a terminat clasa I, băiatul merge la grădiniță. Îmi caut un loc de muncă ca să adun ceva bani ca să-mi pot crește copilașii, să fie în rând cu semenii lor. Mă rog bunului Dumnezeu să mă ajute ca să-mi pot cumpăra vreodată și o căsuță, câțiva pereți unde să-mi cresc și încălzesc cei doi copilași”, conchide pe un ton optimist femeia.