I-a luat din stradă și îi crește ca pe propriii copii. La 28 de ani crește singură patru băieței

IMPRESIONANT // Tânără studentă la Contabilitate, Anișoara a renunțat la tot pentru a salva viața a două suflețele

Avea 19 ani și absolvise Seminarul Teologic de la Edineț. A venit la Chișinău, unde, împreună cu prietena sa, s-au înscris la facultate. Ea - la Contabilitate, iar prietena - la Pedagogie.

Aveau planuri mari de viitor, dar nici prin cap nu le-a trecut că, după o simplă întâmplare din stradă, viața lor va lua o altă întorsătură.

Femeia și copilașul de lângă stație

Era o zi ploioasă de octombrie. Cele două prietene se plimbau prin centrul Chișinăului, când au observat jos, la un colț de stradă, o femeie cu un copilaș în brațe. Micuțul de câteva luni plângea fără oprire, iar femeia nu se mișca deloc.

„Era micuță, slăbuță, foarte murdară, dezbrăcată și ea, și copilașul, chiar dacă afară ploua și era foarte frig. M-am apropiat de ea, mi-a spus că e bolnavă, nu are unde trăi, iar concubinul său ar fi fost închis. Am rămas șocate, nu am stat mult pe gânduri și i-am luat la noi acasă”, își amintește Anișoara (numele este schimbat – n.r.).

Au trecut nouă ani de atunci, iar în prezent Anișoara are 28 de ani și este mamă a patru copii. Îngrijește singură o gospodărie întreagă și, în același timp, face și o facultate. Atunci, nu a mai reușit să termine Contabilitatea.

Un „cuib” de boschetari

Tinerele studente, venite în capitală, au ridicat femeia de jos și au luat copilașul în brațe. „Am dus-o direct în baie. I-am dat haine curate, i-am îmbrăcat și i-am propus să stea câteva zile la noi. Așa a și fost. Apoi, am zis că trebuie să o ducem la casa ei, dar ne-am îngrozit când am văzut unde locuiește”, ne povestește cu tristețe Anișoara.

Femeia le-a condus la margine de oraș, acolo unde ea își petrecea nopțile de obicei. Într-o casă părăsită, murdară și neîngrijită. „Era groaznic. Acolo locuiau mai mulți boschetari. Jumătate din casă era dărâmată, era o mizerie de neînchipuit, iar în curte - o adevărată gunoiște. Mai grav era că în camera ei micuță mai stăteau două cupluri de boschetari. Nu știam cum să procedăm, căci acasă la noi nu o mai puteam lua”, își reamintește tânăra.

Fetele au decis atunci că le vor spăla hainele și că zilnic le vor aduce de mâncare. Zis și făcut. Așa a fost până la mijlocul iernii, până când gerul de afară i-a adus pe cei doi într-o stare foarte gravă de sănătate.

„Copilul și mama se îmbolnăviseră. I-am internat în spital și, totodată, am aflat că ea suferea de epilepsie. Ne făceam mari griji, pentru că ea cădea și erau cazuri când cădea cu tot cu copil”, ne spune îndurerată Anișoara. Tot atunci, fetele au descoperit că mama băiețelului era de la o casa de copii și că era singură pe lume.

Copil străin, în grija a două studente

Chiar dacă femeia a urmat mai multe tratamente, starea ei de sănătate nu se îmbunătățea, iar viața copilașului ei era în mare pericol.

„Între timp, concubinul ei a fost eliberat. Acesta însă o bătea și situația se complica și mai mult. Ea venea la noi flămândă, bătută, cu ochii vineți, copilașul era grav bolnav, la spital nu voiau să-l mai ducă. Apoi, am decis să luăm băiețelul la noi și să avem grijă de el, doar până trece iarna, căci micuțul suferea de foame și frig, iar altă soluție nu vedeam. Noi eram studente și nu prea reușeam cu el. Ne rânduiam cu zilele, el era foarte bolnav și trebuia să mergem mereu la medici”, ne mai povestește tânăra.

Timpul trecea, micuțul se atașase de cele două fete, care l-au botezat și i-au devenit nănuțe. „Noi am devenit nașele copilașului și ne simțeam mai mult responsabile de soarta lui”, zice tânăra. La începutul primăverii, mama băiețelului a fost plasată într-un centru de reabilitare, iar copilașul a mers cu ea. Fetele au aflat apoi că femeia era însărcinată cu al doilea copil. „A născut, iar noi i-am cumpărat cărucior, o ajutam cu tot ce avea nevoie. Era un centru foarte bun, dar ea nu s-a încadrat nici acolo. Ea își iubea copilașii, dar totul era din cauza bolii sale. Când venea concubinul său acolo, erau diferite scandaluri, de multe ori fugeau împreună”, ne mai spune Anișoara.

Doi ani de așteptare și chin

Femeia cu cei doi copilași, dintre care unul nou-născut, a plecat în sat la concubinul său, iar cele două studente au rămas la Chișinău. Deși ele credeau că deja ar trebui să-și vadă de viața lor, Anișoara nu-și putea găsi locul.

„Am sunat primarul din acel sat și mi-a spus că femeia a lăsat băiețelul cel mai mare cu o bătrână, iar ei au plecat. Primarul mi-a zis că, dacă nu mă duc să-l iau, micuțul va ajunge la casa de copii. Băiețelul avea deja aproape doi anișori. Am mers în aceeași zi și l-am luat acasă. Am căutat-o pe femeie, să văd ce face celălalt copilaș. Peste puțin timp, însă, a venit ea la mine acasă. Plângea să o ajut. L-a lăsat și pe al doilea micuț la mine și așa m-am trezit cu doi copilași în grijă”, ne zice Anișoara. Se pare, însă, că femeia profita de bunătatea fetei.

„Periodic, venea și-l lua pe cel mic, spunea că, atunci când este văzută pe stradă cu el în brațe, oamenii îi mai dau câte ceva. De cel mai mare nu întreba, zicea că ea nu se descurcă cu doi copii. În unele zile, însă, îl lua și pe cel mai mare, dar mi-l aducea plângând, murdar, chinuit și flămând. Am aflat apoi că mama și copilul cel mic dormeau noaptea pe malul unui iaz din Chișinău. Într-o zi, autoritățile au găsit micuțul într-un subsol. Deja eram distrusă psihologic. Atunci am decis că băiețelul mai mare nu îl mai dau”, oftează astăzi tânăra cu suflet mare. După doi ani de chin și așteptări, însă, micuții au ajuns sub tutela Anișoarei, iar cei doi concubini au fost decăzuți din drepturile părintești.

Mama cu patru băieței

În ziua când i-a luat definitiv acasă, Mihăiță avea un an și jumătate, iar Petrică - trei ani și jumătate. Anișoara a renunțat la studii și s-a întors la casa părintească. În prezent, Petrică are 9 ani, iar pe 1 septembrie curent Mihăiță a fost înscris în clasa întâi.

În cei doi ani în care s-au pregătit actele de tutelare, frățiorii au stat într-un centru de reabilitare, iar Anișoara se căsătorise. A născut doi băieței, iar astăzi, toți cei patru micuți îi spun „mamă”. Din cauza părinților biologici, însă, cei doi băieței au astăzi mai multe probleme de sănătate. Mihăiță suferă de mastocitoză, boală care îi afectează toate organele, iar Petrică - de retard fizic.

„Am aflat foarte târziu de această boală. Mihăiță se dezvolta foarte greu, plângea mereu, vomita, nu mânca, abia la doi ani a început a merge. A fost un adevărat chin. Boala îi afectează tot organismul și cu timpul formează cancer la organe. El tușește mereu, a făcut astm. Mastocitele cresc încontinuu, iar când ajung la un număr mai mare, se formează cancer la organ. Dacă se ajunge și în sânge, deja speranța de viață scade”, ne spune îndurerată femeia, care a încercat mereu să se descurce singură cu toate problemele pe care i le-a adus viața în cale.

„Am avut momente de disperare, dar mă simt împlinită”

Și Petrică are unele probleme de sănătate, „dar cel puțin nu suferă de o boală”, oftează Anișoara. „Sunt niște copilași foarte cuminți și ascultători. La acest capitol nu am probleme cu ei”, zice mămica băieților.

Copilașii biologici ai Anișoarei sunt perfect sănătoși și se înțeleg de minune cu frățiorii lor. Se ajută la lecții, se protejează unul pe altul. Au crescut și se simt ca frații adevărați.

„Băiatul meu mai mare a mers în acest an în clasa întâi alături de Mihăiță, sunt de o vârstă. Al doilea băiețel al meu are șase anișori și stă cu mine acasă”, ne spune tânăra.

Deși avea o căsnicie fericită, din cauza micuților luați sub tutelă și, în special din cauza problemelor cu Mihăiță, soțul Anișoarei a părăsit-o, iar de câțiva ani femeia își crește singură copilașii.

„Soțul nu a rezistat cu patru copii. Cât a fost mic, Mihăiță plângea zi și noapte, iar un bărbat nu prea poate rezista unei astfel de situații. Am divorțat, dar fostul meu soț își iubește copiii, îi vizitează, îi ajută. Se implică, chiar dacă este peste hotare și s-a recăsătorit”, ne spune Anișoara, care în prezent merge și la studii.

„Atunci am lăsat facultatea, nu reușeam să mă descurc și a trebuit să aleg ori una, ori alta. Pur și simplu nu cred că aveam să mă simt bine sufletește dacă îi lăsam. În prezent, sunt anul trei la Teologie. Vreau să o absolv și să-mi găsesc un post de muncă. Poate mi-a fost greu și am avut momente de disperare de la început, dar am avut noroc de oamenii buni care mi-au fost alături. Copiii sunt la școală, e mult mai ușor deja. Mă simt împlinită și fericită”, a conchis tânăra cu un suflet deosebit.