Răzvrătirea unui procuror

Contre-jour

Așa cum audierile din 2 decembrie din parlament ale „gardienilor moralei și banilor” din R. Moldova (procurorul general, directorul SIS, guvernatorul BNM) s-au încheiat fără niciun rezultat, poate e mai interesant să facem câteva considerații despre răzvrătirea lui Ion Diacov. Acesta – procuror al municipiului Chișinău de mai mulți ani – afirmă că Plahotniuc controlează nu doar justiția, ci chiar întreaga R. Moldova. Să recunoaștem, e o mărturisire șocantă. Nu pentru că n-am mai auzit aceste lucruri, ci pentru că le-a rostit un „pilon” al sistemului, un om cu greutate nu doar în branșa sa, dar influent și prin legăturile sale de rudenie: este fratele mai mare al lui Dumitru Diacov, președintele de onoare al Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, un om despre care e logic să presupui că aparține „cartelului”.

Mulți se întreabă ce o fi însemnând această rebeliune de familie, dacă e rebeliune, de bună seamă? Poate asistăm la o nouă manevră, mai sofisticată și chiar riscantă pusă la cale de Plahotniuc, care vrea să-l debarce pe actualul procuror general, Corneliu Gurin – contestat de o mare parte a societății?... Nu trebuie să fii paranoic ca să ajungi să o crezi și pe asta, având în vedere păienjenișul otrăvit al politicii dirijate din culise. La noi circulă atâtea zvonuri, se lansează atâtea scenarii, încât am învățat că se pot confirma cele mai neverosimile ipoteze și că imaginația noastră nu e în stare să aproximeze conspirațiile care se plămădesc în „athanorul” malefic al primului oligarh al țării.

Totuși, dacă citești interviul procurorului municipal, publicat în „Ziarul de Gardă” de la Chișinău, aceste suspiciuni par să nu-și mai găsească temei. Ion Diacov, care și-a anunțat demisia și renunță la toate distincțiile obținute într-o lungă carieră, lasă în acest interviu impresia unei indignări nemimate, el chiar trage un semnal de alarmă. Confirmă ceea ce știm cu toții: sistemul judiciar e la pământ în Basarabia, procurorii sunt aserviți politic, iar conducerea procuraturii nu vrea să schimbe starea de lucruri. Citat din Ion Diacov: „Fiecare procuror, indiferent de funcţia pe care o ocupă şi gradul pe care îl deţine, se lasă influenţat, ba sunt cazuri când caută singur situaţii pentru a-şi demonstra slugărnicia, şi o face desigur din interes meschin. Niciun procuror nu poate fi influenţat dacă nu-şi doreşte acest lucru”.

Și mai este un detaliu, fie și indirect, care te face să privești cu mai multă atenție mărturisirea lui Ion Diacov. El invocă faptul că provine dintr-o familie de deportați, a cunoscut frigul Siberiei, și acest amănunt biografic (pe care fratele său, politicianul Dumitru Diacov, nu-l prea amintește) dă mai multă credibilitate revoltei sale morale.

Consecințele acestei „ieșiri la rampă” a procurorului Diacov le vom afla în timp. S-ar putea ca mărturisirea sa sinceră, neliniștită, să fie privită cu o notă de scepticism și neîncredere. Să nu se întâmple ca în parabola „Petrică și lupul”, al cărei protagonist a mințit de atâtea ori sătenii despre năvala lupilor, încât atunci când lupii chiar au venit n-a mai sărit nimeni să-l apere de colții fiarelor.

Declarațiile lui Ion Diacov – sincere, trucate, cu miză fățișă sau ascunsă – sunt importante pentru încercarea de eliberare a instituțiilor de drept din prizonieratul politicului, indiferent de motivele care l-au făcut pe procurorul municipiului Chișinău să vorbească despre corupția din sistem: un conflict de familie, dorința de a-și adjudeca postul de procuror general, tentativa de a anticipa o anchetă internă sau participarea la un scenariu al lui Plahotniuc, așa cum speculează unii. Pentru că, chiar și în acest din urmă caz reprobabil, se creează un precedent: acela că un procuror, un personaj important din justiția moldoveană vorbește deschis despre controlul politic și despre imoralitatea care macină din interior sistemul. Să ne reamintim ce a spus Ion Diacov în interviul citat: „Niciun procuror nu poate fi influenţat dacă nu-şi doreşte acest lucru”.

Poate că, încurajați de acest exemplu, se vor găsi și alți procurori, și alți magistrați, care își vor învinge frica, lașitatea, conformismul, care vor refuza subordonarea politică și vor începe să lupte pentru onoarea profesiei lor.