Moldova își așteaptă „eliberatorii”

Contre-jour

Ca să te lepezi de iluzii, deși într-un loc în care nu e nimic de celebrat nu prea îți faci iluzii, trebuie să ai răbdare să privești cum sărbătoresc moldovenii „Ziua Victoriei”. De 9 mai, Chișinăul a fost invadat de zeci de mii de oameni încolonați cu pancarte scrise în rusă și într-o română aproximativă, chemați de Partidul Socialiștilor din Moldova. În acest an, Igor Dodon, cel care a făcut publicitate evenimentului la televiziuni, în presă, pe rețele de socializare, a introdus după model rusesc acțiunea civică „Regimentul nemuritor”/Бессмертный полк, în care oamenii defilează cu fotografiile rudelor care au participat la război. Nu știu câți moldoveni au purtat asemenea portrete, dar această acțiune, ca și tot ce ține de sărbătorirea în exces și nesimțire a „Zilei Victoriei”, a ajuns să fie falsificată și pângărită.

În Rusia, marșul civic „Regimentul nemuritor” – la început inițiativa unui grup de ziariști de la un post de televiziune din Tomsk, între timp închis din cauză că nu a fost suficient de loial puterii – s-a transformat într-o campanie propagandistică făcută să sugereze solidaritatea poporului cu statul și, mai ales, cu iubitul său conducător. Putin însuși defilează deja al doilea an în primele rânduri cu portretul tatălui său. Presa independentă din Rusia a deconspirat zeci și sute de falși combatanți din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu grade foarte înalte: rolul lor e să asigure, în pofida trecerii timpului, necesarul contingent de „veterani de război” care au luptat nemijlocit cu hidra fascistă.

În acest an, participarea la marșul „Regimentului nemuritor” a fost cvasi-obligatorie, instituții de învățământ, întreprinderi de stat trebuiau să delege un anumit număr de participanți, în conformitate cu dispozițiile primite. Dar surpriza unanimă a fost apariția în primele rânduri a nepotului lui Molotov, Veaceslav Nikonov, președinte al Comisiei pentru Învățământ din Duma de Stat și președinte al Fondului „Lumea rusă”, cu portretul bunicului său.

La început, ziariștii ruși s-au întrebat dacă ceea ce au văzut este adevărat. Da, era chiar nepotul lui Molotov care voia să arate lumii că și bunelul său a fost un erou al războiului. Sigur că apariția lui Nikonov cu portretul lui Molotov în mâini e o blasfemie la adresa eroilor ruși care au luptat și și-au dat viața pentru a-și apăra pământul. Or, se știe că Molotov, prin semnătura sa pusă alături de cea a lui Ribbentrop pe actele pactului Hitler-Stalin, a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial, împărțind Europa între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Însă se pare că nimeni în Rusia de azi, sau foarte puțini (ca să nu-i nedreptățim pe cei câțiva intelectualii cu un comportament demn), nu este în stare să construiască o deducție logică, să lege cauzele de efecte. Rușii văd doar ceea ce le convine. Cum să-i elogiezi alături de victimele războiului pe cei care l-au declanșat?!

Apoi mai există și scenografia aceasta milităroasă, agresivă, a lui 9 mai în Rusia lui Putin, care s-a îndepărtat, spun veteranii și copiii lor, de modelul din primii ani de după război al sărbătorii. Era, la început, o zi marcată în cadrul familiei, sobru, cu durere și tristețe pentru cei dispăruți sau schilodiți, și nu era această etalare a militarismului care a făcut din 9 mai principalul eveniment din viața Rusiei. Iar în ultimii ani, după atacul Rusiei împotriva Ucrainei, patriotismul delirant etalat de ziua victoriei transmite mesajul: „nu vă puneți cu noi, putem oricând cuceri din nou Europa”.

Stilistica rusească de 9 mai este transferată de mai mulți ani și în R. Moldova. Marșul organizat de socialiștii lui Dodon a chiftit de steaguri și panouri vopsite în culorile panglicii Sf. Gheorghe. Tot după model rusesc, am văzut la Memorialul „Eternitate” din Chișinău un copil mic în cărucior, îmbrăcat în uniformă militară și, evident, cu panglica Sf. Gheorghe la piept. În timp ce până și în fostele republici sovietice, cum sunt Belarus și Kazahstan, nemaivorbind de Ucraina care a fost atacată mișelește de Rusia, acest simbol militarist a fost interzis, în Republica Moldova Dodon își face campanie electorală cu „panglica de colorado”, care nu are nimic în comun cu istoria și viața moldovenilor de azi.

Spunea în aceste zile Mihai Ghimpu că ar fi bine să interzicem și noi acest simbol, pentru că semnifică o Rusie agresivă, care a invadat Crimeea și a declanșat războiul în Donbas, dar nu știu câți parlamentari din actuala legislatură ar susține o asemenea inițiativă. Doar dacă ar primi dezlegare „de sus”.

***

Tot Igor Dodon, pe care nimeni nu-l întreabă de unde-i curg atât de generos banii pentru a face propagandă prorusă în R. Moldova, a fost cel mai vocal critic al prezenței trupelor de geniști americane care și-au expus pe 8 mai, în PMAN, câteva unități de tehnică militară. Socialistul a vituperat împotriva conducerii statului, care ar fi „trădat țara” permițând americanilor să vină în Moldova, și nu încearcă să-și aducă aminte, ca om cu oarece instruire și, în consecință, e de presupus că ar deține și cunoștințe elementare despre cel de-al Doilea Război Mondial, că americanii au avut o contribuție importantă la victoria asupra fascismului. PSRM-istul este montat, teleghidat, trebuie să-și îndeplinească misiunea pentru care este plătit.

În schimb, Dodon a refuzat să comenteze, ca mare patriot al R. Moldova cum se pretinde, ampla paradă militară rusească de la Tiraspol, care s-a vrut o demonstrație de forță, un gest sfidător la adresa moldovenilor, contrastând monstruos cu dialogul amical și cu „selfie”-urile pe care și le făceau moldovenii – părinți și copii - împreună cu militarii americani în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.

Imaginea copleșitoare a manifestanților proruși de 9 mai de la Chișinău, puținele panglici tricolore care au încercat să dilueze culoarea deprimantă a acestui tablou, coroborate cu sărăcia și exasperarea moldovenilor, despuiați de așa-zișii lor guvernanți proeuropeni, mi-a dat amara senzație că trăim un timp al sfârșitului. R. Moldova „s-a copt” pentru o nouă eliberare. Noi o așteptăm să vină din Vest, dar, așa cum ne spun sondajele și cum o sugerează și atmosfera generală, teamă mi-e să nu vină (iarăși!) din Est.