Jurnalul zilelor ce trec: Regimul Putin ca revelator

Contre-jour

Un an fără Valeria Novodvorskaya

S-a împlinit un an, pe 12 iulie, de la dispariția Valeriei Novodvorskaya, unul dintre puținii intelectuali ruși pe care i-am respectat și admirat. Disidentă neînfricată în epoca sovietică - a plătit cu ani de închisoare și a trecut prin calvarul unor izolatoare psihiatrice ale KGB-ului -, Novodvorskaya a rămas în opoziție și după destrămarea URSS. I-a susținut cu exigență pe Gorbaciov și pe Elțîn, „care au deschis fereastra spre libertate pentru ruși”, dar nu l-a acceptat deloc pe Vladimir Putin, pentru care a avut, de la începutul carierei acestuia, cuvinte grele de dispreț și desconsiderare.

S-a certat și s-a despărțit de vechii prieteni democrați și liberali, care au văzut, la un moment dat, în instalarea lui Putin în fruntea țări o speranță pentru Rusia. „Nu te însoțești cu răul în numele unui bine prezumtiv, le reproșa Novodvorskaya. E o greșeală și chiar o crimă dacă mai mobilizezi și pe alții să susțină acest rău”.

Una din ultimele caracteristici pe care Valeria Novodvorskaya i-a făcut-o președintelui rus: „Putin e un cekist, o mediocritate politică și un stalinist răzbunător și foarte crud. Nu găsești nicio faptă bună pe care s-o fi făcut Putin, și nici greșeli n-a comis, doar crime pe care le-a făcut cu bună știință”.

Timpul a confirmat descrierea făcută de Novodvorskaya: crimele de la Beslan și Nord-Ost, asasinarea jurnaliștilor și a politicienilor incomozi (Anna Politkovskaya, Boris Nemțov…), războaiele din Georgia (2008) și Ucraina (2014)…

Mulți speră ca lista acestor „fapte” să se oprească aici.

„Cazul Oleg Tabakov”

Actor și regizor faimos, director artistic al celebrului „MHAT”, profesor (i-a avut printre studenți și pe unii dintre actorii de frunte basarabeni), Oleg Tabakov și-a compromis reputația printr-o declarație oribilă, nazistă despre poporul ucrainean. Într-un interviu de trei minute pentru canalul REN TV, Tabakov, supărat că a fost trecut într-o listă de artiști ruși indezirabili în Ucraina, i-a caracterizat astfel pe ucraineni: „Nu sunt prea luminați. Cum spunea bunică-mea: „Scuipă pe ei, sunt niște oameni întunecați, analfabeți”… Nu reacționez la asta (lista întocmită de activiștii ucraineni – n.m. V.G.), nu. Nu-mi pasă, chiar dacă am sânge ucrainean… Mi-e milă de ei. Sunt niște infirmi. Întotdeauna cei mai buni reprezentanți ai intelectualității lor, scriitorii, au fost de sortul doi sau trei în comparație cu rușii”...

Reacțiile la aceste „sincerități” ale lui Tabakov au fost foarte dure în Ucraina și în Rusia. Despărțiri, blesteme, amintiri scoase la suprafață de colegi și discipoli ai actorului care confirmau caracterul său ancilar, relațiile din tinerețe cu KGB-ul, pofta de bani și de funcții. Regimul Putin a fost ca un revelator pentru omul Oleg Tabakov, nu a mai „jucat roluri”, s-a înfățișat așa cum este: mediocru, fricos, lingușitor, șantajabil. A semnat cu entuziasm, între primii pe listă, orice apel al „intelectualilor ruși patrioți” pentru susținerea președintelui Putin, „ocrotitorul lumii ruse”. Tabakov a susținut anexarea Crimeii și crede în continuare, o spune și în sinistrul său interviu, că „fasciștii ucraineni” îi omoară pe ruși în Donbas, distrugându-le casele. E incredibil, dar Oleg Tabakov, la notorietatea sa și la posibilitățile pe care le are de a se informa și din alte surse, alternative, de exemplu Internetul, pare o jertfă umilă a propagandei televiziunilor rusești, la fel ca milioane dintre concetățenii săi…

Și totuși, după câteva zile de la acel interviu, lui Oleg Tabakov i s-a făcut rușine. A dat explicații, a nuanțat și a vorbit despre etica jurnalistică. A spus că vorbele i-au fost scoase din context, că au fost interpretate greșit, că are mulți prieteni printre ucraineni la Kiev și în alte orașe, că poartă Ucraina în inimă… Și, la urma urmei, s-a apărat inabil actorul, a fost o discuție privată, n-a știut că este înregistrat și că dialogul va fi făcut public.

Mi-e greu să înțeleg această logică: într-o discuție privată cu un jurnalist spui lucruri urâte, descalificante pentru un intelectual, iar în interviul destinat publicării vorbești luminos, optimist și cu respect pentru ființa umană.

Îmi pare rău că duplicitatea (dar nu numai) a ruinat imaginea unui mare actor. Sper, peste un timp, să revăd cu aceeași plăcere filme precum „Piesă neterminată pentru pianină mecanică” (1978) sau „Câteva zile din viața lui Oblomov” (1980), în care Oleg Tabakov a făcut roluri memorabile. În acele vremuri glorioase pentru actor, Putin era un obscur ofițer KGB.