De unde luăm o altă clasă politică?

Contre-jour

Am urmărit săptămâna trecută conferința de presă a noului ministru al Sănătății din România, Vlad Voiculescu, numit în acest post după celebrul scandal al dezinfectanților diluați care au nenorocit mulți pacienți în spitalele din dreapta Prutului. Vlad Voiculescu este exact opusul lui Dan Condrea – sinistrul patron de la „Hexi Pharma” (pierit zilele trecute într-un accident de automobil, episod pe care presa de la București l-a transformat într-o adevărată conspirație), individul care a distribuit acele otrăvuri vândute la preț înzecit ca soluții „curative” printr-o întreagă plasă de complicități și înțelegeri criminale la diverse nivele ale administrației publice. Vlad Voiculescu, dimpotrivă: a salvat vieți, creând în 2008 celebra Rețea a Citostaticelor, un grup de circa 400 de voluntari din toată Europa, care aduceau gratuit în România medicamentele care lipseau bolnavilor de cancer. Fapta sa și a colegilor care l-au ajutat a devenit deja subiectul unui film documentar, „Rețeaua”, regizat de Claudiu Mitcu, difuzat în cadrul Festivalului „Cronograf”, desfășurat nu demult la Chișinău.

Nu știu ce și cât va reuși Vlad Voiculescu în calitate de ministru – în această primă apariție publică, pe care am vizionat-o, a etalat însuflețirea, candoarea unui tânăr ONG-ist, care vrea să schimbe lucrurile și la stat. Sper foarte mult să nu se descurajeze, să nu demobilizeze atunci când se va izbi de rezistența „vechilor structuri”. Dar nu depinde doar de talentul și consacrarea sa, depinde în mare măsură și de oamenii care-l vor susține, pentru că „sistemul” e făcut din oameni, nu din zei sau forțe impersonale (Ce este un oraș fără locuitori sau ce este o fabrică fără muncitori? O adunătură de blocuri de beton lipsite de viață, un morman de agregate ruginite – aceasta-i povestea cu sistemul!) Deocamdată, mă bucur pentru acest moment de victorie a societății civile românești. Pentru că nu e singurul membru al Guvernului Cioloș provenit din mediul asociativ, al ONG-urilor care au militat pentru reformarea și modernizarea societății românești. Mă gândesc, de exemplu, la publicistul Cristian Ghinea (pe care l-am citit ani de zile în „Dilema veche”) – noul ministru al Fondurilor Europene –, un expert calificat și un bun cunoscător al realităților din Republica Moldova, unde a fost de mai multe ori și căreia i-a consacrat mai multe studii în cadrul Centrului Român de Politici Europene…

Și în R. Moldova ne dorim o altă clasă politică – onestă, competentă, curajoasă, dedicată interesului public, nu jocurilor de culise și chiverniselii personale pe spinarea cetățeanului. Spune Alina Mungiu-Pippidi într-un articol recent din România liberă (http://bit.ly/1WnrGhq), răspunzând eternei întrebări naționale: cu cine votez?, de data aceasta la apropiatele alegeri locale de peste Prut: „Aveți de ales între clasa politică veche, supranumerară, și cea nouă, care abia se înfiripă. Clar, prima e peste tot și pe a doua nu prea o vezi. Faceți un efort și o s-o vedeți totuși. Și nu dați vina pe slăbiciunea ei, că e și slăbiciunea voastră, dacă nu vă asociați cu alți oameni, nu veți rezolva niciodată nimic”.

Așadar, de unde să-i luăm pe acești noi politicieni? Nu-i putem importa din afară, nu-i putem aduce nici din SUA, nici din Marea Britanie, nici din Franța sau din Germania și nici măcar din România, chiar dacă frații români ne înțeleg cel mai bine „toanele” și „specificul” ireductibil. Pentru că trebuie să demonstrăm noi înșine că suntem capabili să construim o societate civilizată, după model occidental. Să arătăm că ne dorim o soartă mai bună. Că e vorba de integrarea europeană sau de Unirea cu România tot de politicieni basarabeni avem nevoie, dar de politicieni de o calitate complet diferită! În lipsa unei mari voințe naționale a moldovenilor nimic nu se poate realiza. Vrem o altă clasă politică – să o găsim, să o formăm, să o creștem. Din oameni care s-au ridicat pe propriile picioare, care au dat dovadă de viziune, altruism și profesionalism, de capacități organizatorice și de integritate într-o funcție publică sau în sectorul informal, în societatea civilă, rezistând, opunându-se pe față statului captiv. Pe scurt: oameni cu valori și idealuri, nu doar cu „interese pragmatice”, care înseamnă bine pentru ei și dezastru pentru țară.

Tot joi, 26 mai, când la București își ținea prima conferință de presă Vlad Voiculescu, tânărul ONG-ist chemat să reformeze sistemul de Sănătate românesc, la Chișinău a fost înregistrat Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu. Sper să fie încă un PAS important spre schimbarea pe care ne-o dorim.