Ion Creangă, unul dintre cei mai iubiţi SCRIITORI, a avut o moarte VIOLENTĂ chiar de Anul Nou

Ion Creangă, unul dintre clasicii literaturii române, a murit la 31 decembrie 1889, la vârsta de 52 de ani. Bolnav de epilepsie şi devastat de moartea bunului său prieten Mihai Eminescu, Creangă şi-a găsit şi el sfârşitul în tutungeria fratelui său Zahie, doar cu câteva ore înainte de trecerea în noul an.

Ion Creangă s-a născut la data de 1 martie 1837 în satul Humuleşti din judeţul Neamţ. Acesta este considerat unul dintre clasicii literaturii române, cea mai importantă lucrare a sa fiind opera autobiografică „Amintiri din copilărie”. Creangă, fiind fiu de ţăran, a început şcoala pe lângă biserica din satul natal, după care din dorinţa mamei sale Smaranda de a-l face preot, a ajuns la Şcoala catihetică din Fălticeni. Când această şcoală a fost desfiinţată, Ion Creangă a trebuit să plece la Iaşi, unde a absolvit Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Marele scriitor a fost timp de 12 ani de zile diacon sau dascăl pe la mai multe biserici din Iaşi, până când a fost exclus din rândurile clerului, din cauză că şi-a părăsit nevasta şi a tras cu puşca după ciorile ce se aşezau pe Biserica Golia şi o murdăreau.

În anul 1873, Ion Creangă s-a mutat într-o locuinţă din mahalaua Ţicău, din Iaşi. Tot în acea perioadă, s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, între cei doi legându-se o prietenie strânsă. La îndemnul poetului, Creangă începe să frecventeze societatea Junimea şi să publice unele dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale. Moartea din 1889 a bunului său prieten Eminescu (15 iunie 1889) l-a devastat pe Ion Creangă.

Marele scriitor a moştenit de la mama sa epilepsia, o boală ce i-a dat mari bătăi de cap în ultimii ani de viaţă. Ion Creangă ameţea des şi chiar cădea pur şi simplu din picioare ba acasă, ba la şcoală sau chiar în oraş, scrie adevarul.ro.

Sfârşitul marelui scriitor a culminat cu sfârşitul anului 1889. În ziua de 31 decembrie a acelui an, în Iaşi era o iarnă cumplită, iar urătorii porniseră deja să apară pe uliţe. Toată lumea era bine dispusă şi oamenii îşi adresau tradiţionalele urări de Anul Nou.

La prânz, Creangă a ieşit şi el din casă şi a mers până la tutungeria din strada Goliei 51, unde era fratele său Zahei. Acolo, scriitorul a suferit o criză de epilepsie şi un atac de apoplexie, căzând ca secerat la pământ. Scena morţii lui Ion Creangă este descrisă de George Călinescu în volumul „Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Ion Creangă a fost înmormântat la data de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi, fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni, învăţători, elevi şi studenţi.