Un academician din R. Moldova știe SOLUȚIA împotriva mirosului urât din Chișinău: A rezolvat o situație similară celei de la Stația de epurare din capitală în orașul Belgoorod din Rusia în anii '80 ai secolului trecut

Fostul președinte al Academiei de Științe a Moldovei, academicianul Gheorghe Duca, afirmă că savanții moldoveni pot oferi soluțiile necesare pentru rezolvarea situației de la Stația de epurare din Chișinău, dar nu sunt luați în seamă.

„Nămolul activ format și evacuat trebuie să fie fermentat în metatancuri. Milioanele de euro din credite trebuie direcționate nu în expertiză străină, dar în construirea acestor metatancuri și transformarea putorii în biogaz (în baza tehnologiei pe care savanții noștri deja au elaborat-o, prof. V. Covaliov). Numai atunci va dispărea putoarea, iar stațiunea va avea profit nu doar din taxele încasate de la populație, dar și din comercializarea biogazului. Așa vom trăi mai bine”, susține Gheorghe Duca.

CITIȚI și Directorul de la „Apă Canal”, luat în furci la ședința Guvernului, după ce a dat vina pe autoritățile locale în cazul mirosului urât din Chișinău: „Noi nu suntem Dumnezeu”; Mesajul DUR al Maiei Sandu

Acesta povestește despre o situație similară celei din Chișinău, care a avut loc în anii 1980, la stațiunea de tratare a apelor reziduale din Belgorod, Rusia. Atunci și dânsul a participat la rezolvarea problemei.

„Atunci s-a observat că, la stațiunea municipală, apele evacuate în urma tratării biologice erau de o calitate inferioară, iar nămolul activ a fost infectat, la nivel microbiologic bacteriile creșteau în lungime, iar greutatea specifică a nămolului scădea. Finalitatea acestui proces rezulta în diminuarea capacității de tratare a stațiunii. Totodată, nămolul se ridica la suprafață unde era autoevacuat de fluxurile de apă.

De la stațiune venea un miros insuportabil. S-a încercat în fel și chip să se rezolve această problemă, dar nu s-a reușit. Comunitatea din oraș bătea alarma. S-a ajuns la concluzia că de vină este fabrica de producere a acidului ascorbic, care, pe timpuri, era unica fabrică de acest fel în întreg spațiul sovietic. Rămâne la latitudinea voastră să vă imaginați ce avea să se întâmple cu sistemul sovietic de sănătate dacă se stopa producerea.

În acea perioadă, sancțiunile disciplinare erau extrem de severe. Conducătorul stațiunii (un fel de Apă-Canal) era anchetat de procuratură. El a cerut o lună de zile ca să se clarifice și să propună o soluție. În căutările sale, directorul a găsit un raport științific al prof. Iu. Scurlatov și prof. Gh. Duca la Academia sovietică, în care erau descrise noile fenomene toxice din natură, apărute în perioada acțiunii antropice excesive asupra apelor naturale, care afectau organismele aerobe.

Cunoscând ce îl așteaptă dacă nu rezolvă problema, directorul ne-a invitat în Belgorod. Am format un grup de lucru din 5 persoane: 3 din Institutul de Chimie Fizică din Moscova și 2 din USM, Catedra Chimie Fizică (astăzi Departamentul de Chimie Industrială și Ecologică). Administrația orașului ne-a finanțat activitatea. Într-o perioadă scurtă am rezolvat problema. Ulterior, am monitorizat situația și am efectuat noi cercetări, care au condus la eficientizarea procesului de tratare a apei reziduale.

Morala acestei istorii constă în putoarea pe care o emană deciziile luate de autorități, care, cunoscând că avem o comunitate științifică, aleg să atragă exclusiv experți și proiecte din străinătate. Care organ trebuie să clarifice câte milioane de euro au costat acești experți, care au stat în Chișinău ani de zile și așa și nu au rezolvat această problemă? De ce nu se investește în cercetătorii locali din acest domeniu? Doar această problemă a fost cunoscută demult de administrația întreprinderii, dar și a municipiului”, a povestit academicianul.