Ucraineni refugiați în R. Moldova din cauza violențelor din estul țării. Câți au cerut AZIL la Chișinău

În ultimele luni, mai multe state cum ar fi România, Ungaria și Polonia s-au declarat gata să preia refugiaţi sau răniți din Ucraina, în cazul declanșării unui război. Și Republica Moldova nu a rămas indiferentă față de evenimentele sângeroase din țara vecină și a început să pregătească terenul pentru cazarea, în caz de necesitate, a cetățenilor ucraineni care ar putea cere protecție în țara noastră. Primele solicitări de azil au fost deja înregistrate la Biroul de Migrație și Azil.

Potrivit Poliției de Frontieră, începând cu luna martie, în R. Moldova au intrat peste 221 de mii de cetățeni ucraineni, chiar mai puțini decât în perioada similară a anului trecut. O parte dintre ucraineni a venit să se adăpostească pe la rude sau prieteni în așteptarea unor vremuri mai bune la baștină. Doar 16 persoane au cerut azil în țara noastră, a dezvăluit pentru Ziarul NAȚIONAL Ecaterina Silvestru, șefa Direcției Refugiați din cadrul Biroului de Migrație. Autoritățile au reușit într-un timp-record să le asigure toate condițiile necesare pentru trai refugiaților din Ucraina.

Au „evadat” de la hotarul cu Crimeea

Trei familii ucrainene sunt cazate în prezent la Centrul pentru refugiați din zona Aeroportului Internațional Chișinău. Din motive de securitate, oamenii refuză să-și dezvăluie identitatea și numele localității de unde au reușit să „evadeze”, dar povestesc cu inima strânsă de ce au ales să-și lase averea agonisită de-o viață și să vină „cu ochii închiși” în R. Moldova. Familiile locuiau într-un orășel de la „hotarul” cu Crimeea, o zonă cu risc sporit, deoarece are mai multe baze militare. „Când am plecat noi, acolo aveau loc exerciții militare. Se împușca zi și noapte. Ieșeam cu frică în stradă, deoarece milițienii nu mai reacționau la nereguli. Zi de zi erau demonstrații cu tricolorul rusesc și panglica „Sfântului Gheorghe”. Nu mai aveam dreptul să vorbim cine suntem și de ce susținem Ucraina. Vecinii, cu care am legat o prietenie de peste 10 ani, ne-au devenit dușmani. Nu se mai salutau cu noi, fiindcă nu eram proruși. Pe calea ferată, care trecea pe lângă casa noastră, circulau trenuri cu tehnică grea, iar tancurile se deplasau nestingherit pe străzi. Ultima picătură a fost când am auzit că avem câteva câmpuri minate prin apropiere, iar la știri am văzut că au dispărut mai mulți copii din oraș, mai ales fetițe. Am plâns toată ziua, iar când a venit soțul de le muncă i-am zis: du-ne undeva, că nu mai rezist!”, se destăinuiește Natalia (nume modificat), mamă a patru copii.

„Pe cântar a fost viața copiilor”

Femeia și-a sunat sora, care are și ea doi copii, și i-a propus să plece împreună din țară. Au ales să vină la Chișinău neavând prea multe destinații accesibile. „Avem regim fără vize doar cu trei state. În Rusia categoric nu ne ducem. Ei sunt ocupanții care ne-au atacat țara. În Belarus e același lucru. Lukașenko cu Uniunea lui Euroasiatică... Ne-a rămas R. Moldova. Am luat în valiză lucruri de primă necesitate, am încuiat casele, am urcat în autobuzul cu ruta directă Chișinău și am venit „cu ochii închiși” într-o țară străină. Nici copiilor nu le-am explicat unde ne ducem”, spune Ana, adăugând că nu s-a gândit în acel moment la bogăția agonisită de-o viață pe care au lăsat-o sub lacăt. „Pe cântar era viața copiilor noștri. Dacă am făcut o alegere bună, ne vor spune ei peste ani. Riscam cu viața fiicei mele, care este în clasa a IX-a, și cu soarta băiatului meu, de 17 ani, care putea fi înrolat în armata rusă. Nu mai suportam. Scenarii de groază mi se învârteau în cap. Nu dormeam deloc”, conchide femeia.

Chișinăul i-a speriat

Și cealaltă familie povestește îngrozită cum a ajuns la Chișinău. „Am trecut mai multe puncte de control instalate ilegal. Pe drum vedeam doar militari înarmați. Erau și ucraineni, erau și provocatori proruși. Și la vamă am fost verificați minuțios. Nu mai credeam că vom ajunge în siguranță la destinație. Dar și în Chișinău, când am văzut o mulțime de oameni cu panglica „Sfântului Gheorghe” și vorbitori de rusă, ni s-a părut că și aici e Rusia”, asta a fost prima impresie a refugiaților ucraineni despre capitala R. Moldova. Familiile nu aveau nicio adresă sau telefon de la Biroul de Migrație, au apelat la ajutorul unui cunoscut, care i-a adăpostit o noapte, iar a doua zi i-a direcționat către instituția de resort.

Integrați în societate într-o lună

Deși a trecut puțin timp de când cele două familii din Ucraina au cerut azil în R. Moldova, oamenii spun că s-au integrat deja în societatea noastră. În Centrul de cazare pentru refugiați beneficiază de cursuri gratuite de limba română. „Știm deja să ne salutăm, să numărăm în română”, se laudă protagoniștii noștri. Copiii au fost înscriși la școală, iar una dintre fetițe susține și examenele de absolvire a clasei a IX-a, deși recunoaște că nu s-a descurcat la proba de limba română și urmează și examenul „tâmpit” la limba rusă, cum l-a catalogat fata, precizând că în Ucraina nu se învață limba rusă în școală. „Ne-au făcut și excursii la Grădina Zoologică, la Grădina Botanică. La Centru avem condiții foarte bune de cazare. Chiar nu ne-am așteptat la așa primire caldă și organizare operativă. Am depășit deja stresul pe care l-am trăit acasă și ne revenim și psihologic, și fizic. Mă credeți că m-am îngrășat cu patru kilograme?”, întreabă cu zâmbetul pe buze Ana, precizând că nu regretă că a ales să vină cu familia în R. Moldova. „Dacă se liniștesc spiritele, poate ne întoarcem acasă, dar asta nu va fi degrabă”, adaugă sora Nataliei.

Ecaterina Silvestru, șefa Direcției Refugiați din cadrul Biroului de Migrație și Azil

„În cazul în care ar exista un flux masiv de refugiați din Ucraina, noi avem soluții. La cererea Ministerului Afacerilor Interne, Guvernul ar emite o decizie de urgență privind protecția temporară a acestor persoane și astfel li se asigură accesul pe teritoriul R. Moldova pentru o perioadă de un an. Dar fiecare dintre cetățenii grupului respectiv ar avea dreptul să ceară individual azil în țara noastră. Pentru cazare s-ar amenaja un campus, folosind corturi din dotarea Armatei Naționale sau a Ministerului de Interne”.