Ucraina CÂȘTIGĂ războiul psihologic contra Rusiei. „Un dușman s-a infiltrat în mintea lui Putin”

Evenimentele se derulează cu repeziciune în conflagrația Rusiei din țara vecină, iar cel mai valoros teritoriu din războiul din Ucraina în acest moment nu este Kursk sau Harkov, nici măcar Kiev sau Moscova. Cel mai important pământ al războiului este spațiul – sau vidul moral – din capul lui Vladimir Putin, iar pentru un dictator ca el nu există un dușman mai rău decât imaginația.

Nu este vorba despre ce face Ucraina în acest moment. Putin se teme de ce ar putea face Ucraina în continuare, potrivit unei analize din CEPA, transmite ziare.com.

Dictatorii și alți autoritari tânjesc la certitudinea controlului absolut. Le place să se laude că forma lor de guvernare este mai eficientă decât luarea deciziilor greoaie în democrații. În realitate, dictaturile sunt, de asemenea, mai vulnerabile la temerile și capriciile conducătorilor lor.

Stalin a apreciat greșit în mod repetat intențiile și strategia germană în 1941-1942 și aproape a distrus armatele sale în timp ce făceau atacuri zadarnice împotriva sfatului generalilor săi.

Invadând Rusia, Ucraina îl forțează pe Putin să înfrunte adevărul neplăcut că nu a reușit să învingă – sau să schilodească – Ucraina. În acest sens, cele 20.000 de trupe ucrainene din Kursk sunt o formă de război psihologic.

Ironia este că, pentru dictatori precum Putin, războiul psihologic este fundamentul guvernării lor. Ei o fac împotriva propriilor populații pentru a intimida orice potențială opoziție politică.

Și acum Putin este cel care trebuie să reacționeze la mișcările Ucrainei. Putin este cel care trebuie să se întrebe dacă poate avea încredere în armata sa pentru a apăra granițele Rusiei. Și Putin este cel care trebuie să explice poporului său cum războiul care trebuia să prevină o amenințare mitică a invaziei NATO s-a terminat cu trupele străine invadând Rusia.

Kremlinul a controlat în mare parte inițiativa, determinând unde și când vor avea loc cele mai intense lupte. Rusia s-a bucurat, de asemenea, de luxul de a nu fi nevoită să apere în mod substanțial cea mai mare parte a graniței sale terestre de 600 de mile (965 km) cu Ucraina, permițând trupelor ruse să se adune după bunul plac pentru ofensive.

Dronele ucrainene care lovesc rafinăriile de petrol din Rusia ar putea dăuna economiei și ar putea stânjeni regimul. Dar cizmele străine de pe pământ rusesc subminează cea mai esențială sarcină a oricărui guvern: protejarea suveranității națiunii.

Criticii operațiunii din Kursk subliniază că Putin nu a redistribuit trupe din estul Ucrainei, unde rușii continuă să avanseze încet, dar constant, sat cu sat. Dar exact asta își dorește Putin: să mențină Ucraina să danseze pe tonul Moscovei, uzându-și cele mai bune trupe și echipamente pentru a răspunde la criză după criză. Dacă Putin este sigur că poate controla ritmul războiului, atunci poate presupune că este doar o chestiune de timp până când Ucraina cedează.

Operațiunea de la Kursk permite Ucrainei să injecteze incertitudine în ecuație. Putin poate continua să apere cu ușurință granița dintre Rusia și Ucraina în timp ce își concentrează forțele pentru a avansa în interiorul Ucrainei.

Dar această opțiune nu mai oferă certitudine: este acum un risc calculat ca Ucraina să nu atace o altă parte a Rusiei. Și, cu toată fanfaronada lor, dictatorii precum Putin urăsc incertitudinea mai mult decât orice altceva.