Traian Băsescu

Traian Băsescu este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD.

În 2001 a câștigat în cursul alegerilor interne președinția Partidului Democrat, înlocuindu-l pe Petre Roman. A fost copreședinte al Alianței Dreptate și Adevăr, formată din PNL și PD în 2003. În urma retragerii lui Theodor Stolojan (PNL) din cursă, Traian Băsescu (PD) a devenit candidatul Alianței DA pentru președinția României.

La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un mandat de 5 ani, învingându-l pe Mircea Geoană (PSD).

La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat la Uniunea Europeană.

Traian Băsescu s-a născut la data de 4 noiembrie 1951 în casa familiei din Basarabi, regiunea Constanța, fiind moșit de cele două bunici. Mama sa, Elena, s-a născut în 1929 și a copilărit alături de opt frați în Basarabi. Tatăl său, Dumitru Băsescu, s-a născut în 1925 și era originar din satul Podu Hagiului, comuna Gorban, Iași, Tatăl și mama lui Traian Băsescu s-au cunoscut după ce tânărul ofițer Băsescu a fost repartizat în 1949 la Regimentul 18 de Tancuri din Basarabi.

În 1953 s-a născut Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu. În 1957 Dumitru Băsescu, în urma unei avansări, a fost transferat la o unitate militară din Iași. La Iași Traian Băsescu a terminat școala primară, iar primul an de gimnaziu l-a urmat la Liceul Costache Negruzzi. În 1963 familia Băsescu se mută la Bacău datorită detașării tatălui său, colonel de armată, la o unitate din oraș. Acolo Traian Băsescu fost elev al Școlii Numărul 5 (Școala Generală „Alexandru cel Bun") și al „Liceului Lucrețiu Pătrășcanu" (în prezent Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”).

Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Bătrân din Constanța, Facultatea de Navigație, Secția Comercială. S-a căsătorit cu Maria Băsescu, cu care are două fete, Ioana, născută în 1977, și Elena, în 1980. În anul 1995 Traian Băsescu a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.

Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. În perioada 1984-1987 a fost comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman, Traian Băsescu a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman(2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992). A făcut parte din consiliul de administrație al firmei Astra Vagoane Călători Arad, pentru o perioadă, în 1992.

La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996). În cadrul parlamentului a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei Deputaților, pe durata întregului mandat.

În 1996 Traian Băsescu a fost director coordonator al campaniei electorale a lui Petre Roman, candidatul Partidului Democrat la președinția țării. Deși Petre Roman nu a intrat nici în turul al doilea, în urma victoriei lui Emil Constantinescu asupra lui Ion Iliescu, PDSR a pierdut puterea și s-a format o coaliție între CDR, PD și PNL. Astfel Traian Băsescu, care la alegerile parlamentare simultane câștigase și un mandat de deputat pentru PD în Vaslui (1996-2000) a fost numit din nou ministrul al transporturilor, de data aceasta în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998). A fost ministrul transporturilor și în guvernele Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999) și în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000).

În iunie 2000, Traian Băsescu a participat din partea PD la alegerile pentru Primăria Municipiului București, câștigând mandatul de primar general, pe care l-a deținut până în decembrie 2004. După ce fusese președinte al Organizației Partidului Democrat al Municipiului București (2000 – 2001), în mai 2001 a câștigat președinția Partidului Democrat, înfrângându-l în cadrul congresului pe Petre Roman. Mandatul de primar general a coincis cu guvernarea Adrian Năstase, stilul combativ al lui Traian Băsescu și desele conflicte cu majoritatea de stânga din Consiliul General al Municipiului București crescându-i notorietatea la nivel național.

La alegerile prezidențiale din decembrie 2004, Traian Băsescu a reușit să îl învingă pe Adrian Năstase în al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua poziție. Pe 21 decembrie 2004 a depus jurământul în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului României.

La sfârșitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Umanist Român la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității fragile a coaliției în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană.

În decembrie 2006, Traian Băsescu a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării, discurs care s-a bazat pe probele concrete oferite de raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, conduse de Vladimir Tismăneanu. Gestul președintelui a stârnit un scandal public de proporții foarte mari și reacții amestecate, de la elogii până la acuze că ar fi instrumentalizat trecutul în vederea obținerii de avantaje politice.

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a inițiat o acțiune pentru suspendarea președintelui Traian Băsescu, ulterior în ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României.

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central). Prezența la referendumul pentru demiterea președintelui României a fost de 44,45%.

După remanierea din 2007, guvernul Tăriceanu a rămas până la încheierea mandatului său în minoritate, fiind sprijinit în Parlament de Partidul Social Democrat.

Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 le-au precedat pe cele prezidențiale cu un an, întrucât în urma modificării din 2003 a legii fundamentale, mandatul prezidențial durează cinci ani, față de cei patru ani ai mandatului legislativ. În urma acestui scrutin, desfășurat în premieră după un sistem de vot majoritar (cu elemente de realizare a proporționalității), numit eronat vot uninominal,[16] PDL și PSD au obținut scoruri electorale similare. A fost nominalizat inițial Theodor Stolojan pentru formarea guvernului, însă acesta a renunțat după o zi la mandat.

Traian Băsescu l-a numit pe Emil Boc prim-ministru al României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, printr-o alianță de guvernare între PD-L și PSD, convenită în urma semnării „Parteneriatului pentru România”.

Pe data de 2 octombrie 2009, Traian Băsescu l-a destituit din funcția de ministru pe Dan Nica (PSD), ceea ce a provocat reacția promptă a social-democraților: demisia în bloc a tuturor membrilor guvernului desemnați de PSD.

În urma demiterii Guvernului Boc de către parlament prin moțiune de cenzură pe 13 octombrie, Traian Băsescu l-a desemnat pe Lucian Croitoru în funcția de prim-ministru.

Pe data de 6 noiembrie 2009, Traian Băsescu, l-a desemnat pentru funcția de prim-ministru pe Liviu Negoiță (PD, PD-L), după ce Parlamentul nu a validat guvernul format de Lucian Croitoru.

Simultan cu demisia guvernului condus de Emil Boc, erodat puternic de anii precedenți de guvernare, a fost anunțată încredințarea mandatului de premier istoricului și diplomatului Mihai Răzvan Ungureanu, care după demisia din funcția de ministru de externe din Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu fusese numit de Băsescu director al Serviciului de Informații Externe. Au fost exprimate în presă rezerve și critici în legătură cu atribuirea puterii executive către un fost șef de servicii secrete, insinuându-se că Băsescu ar folosi serviciile de informații și spionaj în scop politic.

În urma demiterii guvernului lui Mihai Răzvan Ungureanu, Traian Băsescu a stârnit uimire, nominalizându-l pe președintele PSD, Victor Ponta, să formeze un nou guvern, deși declarase în prealabil că nu îl va numi niciodată pe Ponta premier.

În cadrul unei întâlniri informale, ținută inițial secretă, care a avut loc miercuri, pe 12 decembrie 2012, în prezența lui Victor Ponta, Crin Antonescu și Liviu Dragnea, Victor Ponta și Traian Băsescu au semnat un document intitulat „Acord de colaborare instituțională”, în care erau stabilite liniile directoare ale coabitării politice dintre cei doi, menite „păstrării stabilității țării și asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări și asigurării încrederii piețelor internaționale”. Documentul a fost făcut public după o săptămână, pe 19 decembrie.

Pe 17 decembrie 2012, au avut loc la Palatul Cotroceni consultări formale cu partidele parlamentare pentru nominalizarea premierului, în urma cărora Victor Ponta a fost singura persoană propusă de acestea să formeze noul guvern. Pe 21 decembrie, Guvernul Victor Ponta (2) a primit votul de încredere al Parlamentului și a depus jurământul în fața lui Traian Băsescu.

Traian Băsescu a fost decorat cu mai multe distincții, așa în anul 2011, Ordinul Crucea Terra Mariana în Grad de Colan (Estonia), și Ordinul celor Trei Stele, clasa I (Letonia), Ordinul Republicii și Ordinul Ștefan cel Mare (Moldova 2015), Mare Cruce a Ordinului Saint-Charles (Monaco, 2009), Ordinul Vulturul Alb (Polonia).

Sursa: Wikipedia