Tot ce NU ȘTIAI despre Petro Poroșenko sau ascensiunea Regelui Ciocolatei

Cei care ar vrea să-l înţeleagă pe Poroşenko ar trebui să viziteze Vinnița, reşedinţa unei regiuni la circa 200 de kilometri de Kiev. Dezvăluiri despre viața familiei, dar și despre ascensiunea sa atât în business, cât și în viața politică au fost prezentate în cadrul unui reportaj publicat pe mediafax.ro, care citează un reportaj al revistei „Dier Spiegel”, pe care îl reproducem integral mai jos:

Timp îndelungat, oraşul a avut două atracţii turistice. Prima este casa lui Nikolai Pirogov, cel care a fondat medicina de război în Rusia. Cealaltă atracţie este sediul „Werwolf” al lui Hitler, construit în 1942 şi situat într-o pădure la 8 kilometri de oraş. Dar de circa trei ani, Vinnița are şi o a treia atracţie turistică: cel mai mare spectacol cu fântâni arteziene muzicale, scrie revista germană „Der Spiegel”. Turişti din toată Ucraina vizitează oraşul pentru a vedea spectacolul, considerat printre cele mai impresionante 10 de acest fel din lume.

Fântânile arteziene au fost un cadou al miliardarului pentru locuitorii din Vinnița. Cu câteva zile înaintea alegerilor, Poroşenko a vizitat oraşul pentru a convinge populaţia să-l susţină. Miile de oameni care l-au aşteptat nu au fost greu de convins, potrivit „Der Spiegel”. Şi nu doar pentru că 5 000 dintre locuitori lucrează în fabricile lui, ci şi pentru că plăteşte salarii mai mari decât în alte locuri. Recent, a deschis o a treia fabrică în oraş.

Oamenii s-au adunat în centrul oraşului, cu baloane în culorile naţionale ale Ucrainei şi steaguri cu sloganul „Trăieşte într-un nou mod - Poroşenko!”. Fiul de 28 de ani al miliardarului, Aleksei, reprezentant în parlamentul regional, l-a aşteptat lângă podium. „Nu vom mai permite niciodată cuiva să tragă Ucraina înapoi în trecut. Vom înfiinţa o nouă armată, capabilă să apere suveranitatea ţării noastre. Şi nu mai putem trece niciodată printr-o ruşine precum anexarea Crimeii”, a strigat el către mulţime.

Unii îl descriu pe cel care afirmă că vrea să salveze Ucraina ca pe un om exploziv, isteric, răzbunător şi, câteodată, ciudat şi nebun. Petro era destul de neastâmpărat în şcoală şi, chiar dacă avea note bune în general, a avut media scăzută la purtare. A practicat sporturi, mai ales judo, iar după ce s-a bătut cu patru cadeţi la comisariatul militar a fost trimis să facă armata în Kazahstan. După serviciul militar obligatoriu, Petro a studiat relaţii internaţionale şi drept internaţional la Kiev. În timpul facultăţii s-a întâlnit cu Marina, care avea să-i devină mai târziu soţie.

Primul copil al celor doi, un băiat, s-a născut în 1985, urmat de două fete gemene în 2000 şi un alt fiu în 2001. În timp ce Poroşenko îşi termina studiile la începutul anilor ‘90, URSS se destrăma. La fel ca mulţi oameni cu studii superioare, a ales să-şi deschidă o afacere, în comerţul cu boabe de cacao. În anii ‘90 a început să cumpere fabrici de ciocolată din Ucraina, Rusia, Lituania şi Ungaria.

Poroşenko a organizat aceste fabrici în grupul „Roshen”, după partea din mijloc a numelui său. Roshen se situează, după venituri, pe locul 18 în lume între companiile producătoare de dulciuri, nu cu mult în urma unor nume precum „Haribo”, „Lindt” şi „Arcor”. Succesul lui Poroşenko, adus de vânzările mari din Rusia, a devenit însă un blestem odată cu înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două ţări.

Intrarea în politică

Poroşenko s-a alăturat în 1998 Partidului Social-Democrat, loial preşedintelui de la acel moment, Leonid Kucima. Doi ani mai târziu şi-a înfiinţat propriul partid, numit „Solidarnost„, mai târziu Partidul Regiunilor, devenit ulterior baza de putere a lui Viktor Ianukovici, preşedintele a cărui alungare de către protestatari a condus la criza cu Rusia.

În 2001, Poroşenko a trecut în partidul liderului opoziţiei Viktor Iuşcenko, a intrat în Parlament şi a finanţat Revoluţia Portocalie. Iuşcenko, care a devenit preşedinte în urma revoluţiei, le-a botezat pe cele două fiice ale lui Poroşenko, iar pe acesta l-a numit şef al Consiliului de Securitate şi, mai târziu, ministru de Externe.

Poroşenko nu şi-a îndeplinit însă obiectivele - de a deveni premier sau preşedinte al Parlamentului. Trecerea sa în tabăra rivalilor i-a luat prin suprindere pe susţinătorii Revoluţiei Portocalii. Se poate ca Poroşenko să fi vrut să-şi protejeze afacerile, spune un parlamentar ucrainean. În ziua în care omul de afaceri devenea ministru, Ianukovici trimitea Fiscul în fabricile acestuia pentru a-i transmite foarte clar avertismentul că trebuie să joace în continuare după reguli.

Miliardarul a avut noroc să rămână ministru al lui Ianukovici doar câteva luni. În urma alegerilor, a redevenit parlamentar şi a renunţat la postul de ministru. În continuare, a lucrat în Comisia pentru integrare europeană. Anul trecut, Ianukovici a renunţat la tratatul de asociere negociat cu UE, iar decizia sa a declanşat protestele violente care l-au înlăturat.

Miliardarul şi Maidanul

Povestea dintre Maidan, centrul protestelor împotriva lui Ianukovici, şi Poroşenko este neobişnuită. Omul de afaceri a apărut la proteste pentru prima dată la 1 decembrie, înainte de construirea de baricade în Piaţa Independenţei. În ziua respectivă, tinerii strânşi în faţa palatului prezidenţial scandau, furioşi pe şefului statului, după ce poliţia a încercat să-i disperseze folosind forţa. Poroşenko a încercat să negocieze şi se afla în faţa clădirii prezidenţiale când membri ai extremei drepte sau provocatori ai Moscovei au început să strige: „Cară‑te, gunoi evreiesc!” În cercurile extremei drepte, este considerat sigur faptul că Poroşenko este evreu şi se numeşte de fapt Walzman, chiar dacă nu există nicio dovadă că şi-ar fi schimbat numele. Tatăl şi fiul au ajuns cu dificultate la maşină.

Ulterior, Poroşenko a fost văzut rar în Piaţa Indpendenţei. A donat bani pentru protestatari şi a permis postului său de televiziune să transmită live din piaţă, dar nu a fost unul dintre lideri şi a evitat astfel soarta altora, precum Vitali Kliciko şi Arseni Iaţeniuk, care au semnat la 21 februarie un fel de acord de pace cu preşedintele Ianukovici, acţiune pentru care protestatarii nu i-au iertat.

„Poroşenko aparţine Maidanului, dar nu a intrat în contact direct cu liderii acestuia. Nu a fost implicat în negocieri cu politicienii discreditaţi”, a declarat analistul politic Vadim Karasev. Această situaţie se pare că l-a ajutat pe miliardar, care, deşi oligarh, şi-a dobândit averea într-un mod mai uşor de acceptat de către oamenii obişnuiţi, construind un conglomerat al ciocolatei şi nu folosind gazoductele sau minele Ucrainei. În plus, ucrainenii voiau să vadă feţe noi.

Miliardarul a simţit schimbarea şi că Vitali Kliciko, care voia să candideze pentru preşedinţie, pierdea simpatia Maidanului. În scurt timp l-a atras de partea sa. Rapid după această mişcare a apărut informaţia că acordul a fost intermediat de Dimitri Firtaş şi Serghei Liovocikin. Primul este un oligarh cu strânse legături cu Rusia, suspectat de SUA pentru dare de mită. Al doilea a fost şeful de cabinet al preşedintelui Ianukovici.

Unul dintre handicapurile lui Poroşenko este însă faptul că mulţi ucraineni îl consideră un oligarh. Un om care poate discuta cu Rusia? Treptat, în pregătirile pentru alegeri, Poroşenko a devenit mai precaut în declaraţiile politice. A afirmat că Ucraina ar putea deveni membră a UE până în 2025, dar a lăsat complet deoparte ideea aderării la NATO. De asemenea, a respins ideea federalizării şi a spus că vrea să dezvolte economia ţării astfel încât locuitorii Crimeii să vrea să se întoarcă. De asemenea, crede că se poate ajunge la un compromis cu Moscova.

Multe elemente sugerează că magnatul ciocolatei ar putea fi genul de persoană capabilă să dezvolte relaţii bune cu preşedintele rus Vladimir Putin. Poroşenko cunoaşte politicieni de top de la Moscova, este prieten cu ambasadorul rus la Kiev şi un ortodox practicant, care face des pelerinaje la mănăstiri din Rusia. Totuşi, războiul economic al Rusiei împotriva Ucrainei a început vara trecută cu un boicot împotriva pralinelor „Roshen”. Scopul ar fi fost să-l convingă pe proeuropeanul Poroşenko să-şi schimbe poziţia. Fabrica de ciocolată a acestuia în Rusia a fost oprită, iar autorităţile de la Moscova i-au pus sechestru pe conturi de circa 53 de milioane de euro.