TIME OUT // Anul negru. Ce urmează?

Anul 2015 urma să fie un reviriment al fotbalului moldovenesc, dar s-a dovedit a fi un eșec total. Cele mai mari speranțe s-au pus, bineînțeles, în naționala de fotbal condusă de Ion Caras, iar ulterior de Alexandru Curtianu. Caras s-a retras după două înfrângeri și a venit la cârma echipei Curtianu. Acesta reușise un egal cu Rusia și toți ne așteptam că acest rezultat va fi un catalizator pentru „tricolori”. Nu a fost să fie, pentru că la finele lui 2014 a urmat înfrângerea rușinoasă, 0-1, cu Liechtenstein. Toți au scrâșnit din dinți, iar Curtianu a rămas pentru a redresa „corabia în derivă” în 2015. De fapt, înfrângerea rușinoasă cu Liechtensteinul a fost începutul sfârșitului pentru speranțele noastre.

Au urmat zece meciuri fără victorie, iar această serie durează deja de la 24 mai 2014, atunci când am învins cu 4-0 Arabia Saudită. Niciodată nu s-a întâmplat ca naționala de seniori să nu înregistreze măcar o victorie într-un ciclu preliminar. Selecționerul Curtianu a fost criticat de toată lumea, inclusiv de președintele Federației de Fotbal, care a satisfăcut toate solicitările antrenorului, dar ultimul se încăpățâna să nu plece. A cedat în cele din urmă după înfrângerea din septembrie curent cu Muntenegru. Acesta, cât a fost la națională, tot cerea timp. Ne tot aburea că, uite, uite se va întâmpla ceva și vor veni și rezultatele. Nu știm ce avea în vedere Curtianu, pentru că echipa nu doar că nu avea rezultate, dar nu juca nimic.

Pentru ultimele meciuri din preliminarii, cu Rusia și Suedia, a fost adus antrenorul roman Ștefan Stoica, mai ales că era pe val cu FC Zimbru. Acesta a încercat să cârpească câte ceva la națională, iar jocul aparent s-a îmbunătățit. Totuși, în lipsa liderilor echipei Alexandru Epureanu și Artur Ioniță, naționala a pierdut cele două meciuri. Seria neagră din 2015 s-a încheiat cu înfrângerea din amicalul cu Azerbaidjan, scor 1-2. Jucătorii s-au apărat și au spus că în Azerbaidjan se investesc bani serioși și, din acest motiv, rezultatul a fost previzibil. Poate au dreptate jucătorii noștri, dar naționala R. Moldova reușise anterior să câștige trei meciuri din opt cu Azerbaidjan, iar patru - să le încheie la egalitate. Azerii se impuseseră doar o singură dată. Cert este că și anterior se investea mult mai mult în fotbalul azer, dar jucătorii care erau pe atunci în națională nu stăteau cu calculatorul în mâini și făceau socoteli.

Viitorul naționalei de seniori este la fel de sumbru, deoarece parcă nu se conștientizează faptul că banii nu sunt totul. Pe teren nu joacă banii, ci fotbaliștii. Unii își doresc mai mult să câștige, iar alții mai puțin. Trebuie să se întâmple ceva, ca să-și dea seama toată lumea că ori muncește și dă totul pentru echipă, ori se lasă de fotbal. Cum vreți să atrageți suporterii la stadion? Aceștia vin mai degrabă să vadă la treabă jucători de talie internațională precum Ibrahimovici, dar nu pe propriii jucători. Trebuie de schimbat acest trend, iar asta depinde, în primul rând, de jucători, de antrenor. Deocamdată, nu putem fi siguri că Ștefan Stoica e persoana potrivită pentru postul de selecționer. E nevoie de cineva care să ne scoată din acest cerc vicios al înfrângerilor.

Rezultatele proaste, din păcate, nu au fost doar la naționala de seniori. Și naționalele U21, U19, U17 au avut o prestație dezastruoasă. Acești tineri sunt viitorul naționalei de seniori, iar dacă din startul carierei lor nu sunt „contaminați” cu victorii, atunci nu poți avea așteptări că vor fi niște învingători.

Tradițional, la sfârșit de an, are loc Gala laureaților fotbalului moldovenesc. Au mai fost situații când nu am avut cu ce ne lăuda. Au fost din cei care au propus anularea acestui eveniment unic în fotbalul moldovenesc. Acum ar fi motive și mai pertinente pentru ca să fie anulată Gala. Ne dăm seama că nu poți priva mai mulți oameni profesioniști, de bună-credință, de prilejul de a se întâlni măcar o dată în an. Pe de o parte, îi înțeleg pe cei de la FMF, dar pe de altă parte, e greu de desemnat, în condițiile zilei de astăzi, cel mai bun jucător al anului, cel mai bun antrenor și cea mai bună echipă.

Poate e timpul să taxăm lipsa rezultatelor, lipsa dăruirii de sine.