Suveranități și suprasuveranități sau internaționalizarea limbii române

Trustia, elegii politikoase

Să nu obosim să repetăm: rușilor le-a mers cu președintele lor, toată lumea îi invidiază și își dorește un president ca Putin, musculos și pus pe fapte mari, credincios, apărător al valorilor creștine și al familiilor tradiționale. Chiar dacă a divorțat, el continuă să se reproducă prin metode tradiționale, nu altfel sau pe dincolo. Cel puțin, nu există probe contrarii. Da, el a pornit război împotriva Ucrainei, îi omoară pe mulți ucraineni, mai distruge câte un oraș, câte un sat sau mai multe, ce se nimeresc în calea armatei ruse, dar vina e a ucrainenilor, a lui Zelenski, nu s-a conformat ordinelor președintelui rus.

Putin s-a răzvrătit împotriva ordinii mondiale impuse de americani și a ridicat Rusia din genunchi: suveranitatea Rusiei, ca putere nucleară, nu poate să fie egală cu suveranitatea unei Estonii, Letonii, Lituanii sau Ucraine sau, Doamne mă iartă, a unei Republicuțe Moldova. Faptul că ele au devenit membre ONU nu înseamnă că pot fi lăsate de capul lor, că pot să adere la organizația NATO sau UE, cum le place lor, fără să ceară permisiunea Moscovei. Altfel ce rost ar avea posesia armei nucleare, dacă nu aduce niciun avantaj, dacă nu se tem vecinii de tine?

Cu aceasta a fost de acord și partenerul fără limite, fratele etern Xi: suveranitatea statelor vecine cu Rusia e inferioară suveranității ruse, ele mai au a demonstra că au dreptul la suveranitate. Dacă Rusia le spune că trebuie să stea în CSI sau ODKB, înseamnă că nu se discută, ci se execută. Ucraina suportă acum consecințele indisciplinei sale, vrea să intre în NATO și UE! Nu e voie!

Iar republicuța noastră, vom adăuga noi, a mers și mai departe: a trecut la alfabetul latin și își numește limba română, la inițiativa scriitorilor, a intelectualilor și a academicienilor săi. Maiei Sandu i s-a spus de mai multe ori, și prin Dodon – la început, și prin Maria Zaharova, și prin șeful ei Serghei Lavrov, și prin ex-președintele-blogger Dmitri Medvedev, iar acum și prin intermediul șefului FSB Aleksandr Bortnikov că Rusiei nu îi sunt pe plac aceste schimbări lingvistice, că acești pași echivalează cu intrarea în NATO și că republica Molotova va suporta consecințele, ca Ucraina. Dar Maia Sandu se face niznai. Cum să procedeze, în aceste condiții de neascultare cinică, sfidătoare, un președinte cu acces la butonul roșu al armei nucleare?

Cu toate astea, Putin nu le poartă pică nici ucrainenilor, nici moldovenilor, e dispus să-i ierte, dacă fac un pas înapoi, dacă cedează și se angajează să respecte indicațiile Moscovei. Firește, pământurile ocupate de armata rusă rămân ale Rusiei, moldovenii și ucrainenii trebuie să fie de acord, aceasta nu se discută. Fiindcă veni vorba, dacă Putin vorbește cu Lukașenko despre legitimitatea președintelui Zelenski, căruia Constituția Ucrainei îi interzice să organizeze alegeri pe timp de război, înseamnă că Zelenski are probleme cu legitimitatea. Sunt superflue argumentele că Putin își omoară concurenții, îi bagă la închisoare sau refuză să-i înregistreze, iar Lukașenko procedează cam la fel, dar, cu toate astea, a pierdut alegerile prezidențiale unei persoane casnice. Dacă reprezentantul Rusiei ca supraputere nucleară spune ceva, aceasta devine imediat adevăr incontestabil, de ultimă instanță, în statele vecine. Dacă Rusia spune că în Republica Moldova se vorbește moldovenește, înseamnă că nu mai e loc de discuții.

Cum să nu-l iubească, să-nu-l idolatrizeze rușii pe Putin, dacă le-a creat condiții fantastice de câștig? Fiecare rus nevoiaș poate câștiga imediat un milion de ruble mergând la comisariatul militar și încheind un contract de participare la spețoperația militară din Ucraina. E adevărat acolo mai mor unii dintre ei, numărul lor a ajuns la 500 de mii de oameni, dar oricum mureau intoxicați de alcool sau în accidente rutiere, în schimb își asigură familia din punct de vedere financiar și pot obține un automobil de producție rusească drept recompensă pentru moartea eroică într-un război sfânt.

Acum stau și mă gândesc la ediția a XVI-a a Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru”, ce se organizează în perioada 28-31 mai, succesiv, la Chișinău, Sângerei și Iași. Cu ocazia evenimentului, la Chișinău vor veni poeții Doina Uricariu (SUA), Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Liviu Apetroaie (Iași), criticii și istoricii literari Theodor Codreanu (Huși), Daniel Cristea-Enache (București), Diana Vrabie (Iași), scriitorii Olguța Creangă Caia (Târgu Neamț), Sava Bogasiu (Buzău) și alte personalități importante. Cine este „internațional” în acest șir ilustru? Poeții din Iași sau București? Sau poate Doina Uricaru, fiindcă mama ei e basarabeancă? Sau Sava Bogasiu din Buzău, fiindcă unii buzoieni mai... buzați se simt jigniți dacă le spui că se află pe Planeta Moldova?

Se vede că unora le-a scăpat faptul că Prutul nu mai este Internațional. Și dacă vom continua pe această cale, vom ajunge la zilele internaționale ale literaturii române la Chișinău! Sau am ajuns deja?

Al vostru huhurant, Ion Buraga