Suedia oferă până la 32.000 de euro migranților care acceptă să plece, în cadrul unei noi politici dure de migrație

O țară europeană a decis să majoreze de 35 de ori ajutorul financiar acordat migranților care aleg să părăsească statul și să revină în țara de origine, transformând acest program într-un instrument central al noii sale politici de migrație.

Suedia introduce una dintre cele mai ample schimbări din ultimii ani în domeniul migrației. Persoanele care hotărăsc să plece din țară și să se întoarcă acasă pot primi acum un sprijin financiar de până la 350.000 de coroane suedeze, echivalentul a aproximativ 32.000 de euro. Suma este destinată să încurajeze repatrierea celor care nu doresc sau nu reușesc să se integreze pe termen lung.

Acest cuantum este de 35 de ori mai mare decât cel oferit în urmă cu aproximativ un an. Atunci, un adult care accepta să revină în țara de origine primea 10.000 de coroane, adică în jur de 900 de euro. Creșterea spectaculoasă a alocației marchează o schimbare de accent, de la încurajarea șederii și integrării spre stimularea revenirii voluntare.

Noul nivel al ajutorului a intrat în vigoare la începutul acestui an, iar autoritățile suedeze vor să simplifice și procedurile de accesare a programului. Scopul este ca mai multe persoane eligibile să afle despre această posibilitate și să poată beneficia efectiv de sprijin, fără bariere birocratice inutile.

Măsura a devenit însă un subiect controversat chiar în interiorul Suediei. O comisie creată la solicitarea guvernului recomandase anterior menținerea nivelului existent al ajutorului. Experți implicați în elaborarea raportului au avertizat că încurajarea explicită a întoarcerii în țările de origine poate afecta negativ procesul de integrare a migranților în societatea suedeză și poate trimite un mesaj ambiguu celor care încearcă să își construiască o viață acolo.

Majorarea considerabilă a stimulentului financiar nu este o decizie izolată. Ea se înscrie într-o reorientare mai amplă a politicii suedeze privind migrația. Statul caută să reducă numărul celor care rămân pe termen lung, iar plata unor sume importante la plecare este văzută ca parte a acestui efort.

Timp de decenii, Suedia a fost considerată una dintre cele mai deschise țări europene față de refugiați, primind oameni care fugeau de războaie și conflicte din diferite regiuni ale lumii. În ultimii ani însă, autoritățile de la Stockholm au adoptat politici mai stricte în materie de imigrație și acordare a azilului. Accentul s-a mutat de la generozitate aproape nelimitată la control sporit și la reducerea presiunii migratorii.

Limitarea nivelului migrației a devenit o prioritate pentru actuala coaliție de guvernare. Această temă a cântărit greu în negocierile politice care au precedat formarea guvernului și rămâne un punct central al agendei sale. În acest context, programul prin care statul oferă bani celor care aleg să revină în țările de origine este privit ca un instrument suplimentar pentru diminuarea numărului de migranți aflați pe teritoriul Suediei.

Chiar raportul comandat de guvern a ridicat însă semne de întrebare privind eficiența și efectele sociale ale acestei măsuri. Comisia de evaluare a analizat, între altele, experiența Danemarcei, care are la rândul ei un mecanism financiar destinat persoanelor care optează pentru repatriere. Ajutorul oferit acolo este aproximativ la jumătate față de suma pe care Suedia o pune acum la dispoziție.

Datele daneze arată că majorarea sprijinului financiar a fost urmată doar de o creștere modestă a numărului de persoane care au apelat la program. În baza acestor informații, experții au conchis că, și în cazul Suediei, eventualele avantaje economice pentru stat nu sunt suficiente pentru a justifica consecințele potențial negative asupra integrării migranților.

Într-o țară cu un sistem extins de protecție socială, plecarea unei părți a migranților poate însemna, la prima vedere, reducerea anumitor cheltuieli publice pe termen lung. Totuși, raportul subliniază că aceste economii nu ar compensa neapărat efectele sociale negative, precum adâncirea sentimentului de excludere sau slăbirea eforturilor de coeziune socială.

Una dintre principalele preocupări vizează chiar mesajul implicit transmis prin astfel de politici. Potrivit concluziilor raportului, beneficiarii ar putea interpreta măsura ca pe un semnal că "nu sunt bineveniți" în Suedia, mai ales când observă că statul este dispus să ofere sume considerabile pentru a-i determina să plece, în loc să investească aceleași fonduri în integrarea lor.

Programul se adresează și migranților și refugiaților proveniți din state marcate de conflicte majore. Printre principalele țări de origine ale celor ajunși în Suedia se numără Siria și Afganistanul, regiuni în care situația de securitate și contextul socio-economic rămân fragile. Pentru mulți dintre acești oameni, ideea întoarcerii este complicată, chiar și în fața unui ajutor financiar substanțial.

Annika Sandlund, reprezentanta Agenției ONU pentru Refugiați în țările baltice și nordice, pune sub semnul întrebării capacitatea unui stimulent financiar, oricât de mare, de a convinge un număr semnificativ de refugiați să revină în țările lor. În opinia sa, majorarea considerabilă a sumei oferite nu atacă cauzele principale care i-au forțat inițial pe oameni să își părăsească locuințele și să caute protecție în alt stat.

"Fie că primești 10.000 de coroane suedeze, fie că primești 350.000, acest lucru nu va schimba cu adevărat realitatea de pe teren", a explicat aceasta, sugerând că problemele de securitate, lipsa infrastructurii, instabilitatea politică sau absența unor servicii de bază nu pot fi compensate doar printr-o sumă de bani.

Sandlund consideră că fondurile alocate programului ar putea avea un impact mai puternic dacă ar fi redirecționate spre măsuri de integrare a celor care aleg să rămână în Suedia. În loc să fie plătiți oamenii să plece, s-ar putea investi în sprijinirea lor pentru a deveni autonomi și incluși în societate.

Printre intervențiile considerate mai eficiente se află cursurile de limba suedeză, programele care facilitează accesul la piața muncii și formarea profesională. Astfel de instrumente ar putea contribui la crearea de oportunități reale pentru migranții care își doresc să își construiască o viață stabilă și pe termen lung în Suedia, reducând dependența de ajutor social și tensiunile sociale.

În paralel cu aceste schimbări în politica de repatriere voluntară, Parlamentul Suediei a votat și pentru înăsprirea regulilor privind drepturile imigranților. Noua lege permite autorităților să retragă permisele de ședere în baza unor criterii vagi de „comportament neadecvat” și introduce obligația ca majoritatea angajaților din sectorul public să raporteze persoanele suspectate că nu au acte legale de ședere.

Legislația, adoptată înaintea alegerilor parlamentare din septembrie, reflectă tensiunile politice dintre guvernul de centru-dreapta, care depinde de sprijinul formațiunii de extremă dreapta Democrații Suediei, și acest partid, care promovează de ani de zile instaurarea uneia dintre cele mai restrictive politici europene față de non-europeni. Migrația a devenit astfel un teren de confruntare politică intensă.

Parlamentarii au aprobat legea numită „bun comportament”, ce se aplică atât rezidenților actuali, cât și celor viitori. Ea are efect și asupra multor persoane care trăiesc deja în Suedia, fiind valabilă retroactiv. Astfel, standardele de conduită stabilite acum pot fi folosite pentru reevaluarea situației unor migranți stabiliți în țară de mai mult timp.

Ministrul Migratiei, Johan Forssell, a declarat că „oricine nu depune eforturi să facă lucrurile corect nu ar trebui să se poată baza pe dreptul de a rămâne”. Mesajul transmite ideea că dreptul la ședere nu este garantat automat, ci condiționat de o serie de criterii de comportament și conformare la regulile societății suedeze.

Legea nu definește însă în mod clar ce comportamente sunt considerate inacceptabile. Guvernul a oferit doar câteva exemple: datorii neplătite, neplata taxelor, anumite infracțiuni sau legături cu organizații extremiste. Deciziile privind acordarea, menținerea sau retragerea permiselor de ședere vor fi luate de Agenția de Migrație din Suedia și vor putea fi contestate în instanță, însă ambiguitatea criteriilor le îngrijorează pe organizațiile pentru drepturile omului.

Criticii, inclusiv organizații internaționale, avertizează că măsura poate duce la pierderea sau refuzul permiselor pe baza unor comportamente care nu sunt ilegale pentru cetățenii suedezi. Ei susțin că această abordare creează un standard dublu și poate submina statul de drept, prin faptul că aplică reguli speciale doar migranților.

A fost adoptată și așa-numita „lege a turnătoriei”, care obligă numeroși angajați din sectorul public să raporteze autorităților persoanele despre care cred că nu au documente legale de rezidență. Legea a trecut la limită, cu 174 de voturi pentru și 172 împotrivă, ceea ce arată cât de divizată este scena politică și cât de sensibil este subiectul.

Criticii spun că această lege va afecta sănătatea fizică și mentală a migranților și va crește riscul de discriminare pe criterii etnice. Teama de a fi raportați ar putea face ca mulți să evite contactul cu serviciile publice, chiar și atunci când au nevoie urgentă de ajutor.

Unele categorii profesionale au fost exceptate, precum profesorii, medicii și asistenții sociali. Totuși, angajații din agențiile fiscale, de muncă și de asigurări sociale vor fi obligați să raporteze suspiciunile către poliție. Acest lucru poate transforma instituții care până acum erau percepute drept furnizori neutri de servicii în posibile canale de control migraționist.

Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că noul sistem ar putea determina migranții fără acte să evite serviciile medicale sau sociale, de teamă să nu fie identificați și expulzați. Guvernul susține însă că aceste măsuri sunt necesare pentru a facilita deportarea celor aflați ilegal în țară și pentru a restabili încrederea populației în politicile de migrație.

Vocea criticilor compară aceste măsuri cu politicile de tip „mediu ostil” implementate în alte state europene. Ei atrag atenția că astfel de abordări pot genera un climat de frică, suspiciune și discriminare, cu efecte negative nu doar asupra migranților, ci și asupra funcționării serviciilor publice și a coeziunii sociale în ansamblu.