Spondiloartrita axială: Pericolul ascuns al durerilor de spate la tineri și impactul său asupra vieții cotidiene


Dureri cronice de spate, genunchi, glezne sau coate, împreună cu rigiditate articulară dimineața și senzație de oboseală la cele mai simple mișcări. Aceste simptome pot include chiar și acțiuni de bază, ca ridicatul din pat sau legatul șireturilor.
Majoritatea acestor simptome sunt asociate spondiloartritei axiale, o afecțiune inflamatorie cronică. Aceasta e, de obicei, diagnosticată cu o întârziere de 6-8 ani.
Nu trebuie ignorate aceste semnale de alarmă timpurii. Consultarea unui specialist este esențială pentru diagnosticarea precoce, ceea ce poate îmbunătăți considerabil gestionarea bolii și calitatea vieții pacientului.
Spondiloartrita axială este o afecțiune progresivă care afectează în principal coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace, acestea conectând partea inferioară a coloanei la pelvis.
În mod diferit de alte dureri de spate, în cazul acestei boli, mișcarea ameliorează durerea, iar repausul o agravează.
Fără tratament, boala poaate provoca dureri cronice și limitarea mobilității.
Simptome
Durerea cronică la nivelul coloanei și articulațiilor sacroiliace din cauza inflamației cronice este principalul simptom. Alte simptome variază, dar cele mai comune includ:
– debut înainte de vârsta de 45 de ani;
– durere lombară persistentă mai mult de 3 luni.
Diagnoză
Nu există în prezent criterii de diagnostic bine stabilite pentru această afecțiune. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, teste de laborator—care indică posibilitatea unui nivel ridicat de proteină C reactivă—și prezența sacroiliitei pe radiografii sau RMN-uri.
Terapii
În trecut, tratamentele includeau exerciții fizice și utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Totuși, conform unui studiu în JAMA, doar 25% dintre pacienți controlează complet simptomele cu aceste medicamente. Majoritatea au nevoie de medicamente biologice sau agenți modificatori antireumatici pentru reducerea simptomelor și gestionarea inflamației.
Pentru cei afectați, mișcările simple pot deveni obstacole. Chiar și activități zilnice, precum ridicarea din pat, îmbrăcarea sau legarea șireturilor, devin dificile. Deși mulți nu au auzit de această boală, este importantă conștientizarea.
Iată câteva dintre cele mai dificile activități zilnice raportate de pacienți:
– ridicarea dimineața: rigiditatea poate îngreuna mișcarea fără durere;
– spălarea și îmbrăcarea: activități simple, precum îmbrăcatul și igiena personală, devin frustrante;
– conducerea vehiculelor: întoarcerea capului pentru vizibilitate poate fi complicată;
– privirea în sus: ridicarea unor obiecte plasate sus poate deveni obositoare;
– traversarea străzii: limitarea mobilității gâtului complică vizibilitatea traficului;
– grijă față de cei din jur: ridicarea unui copil sau joaca devin epuizante;
– interacțiunile sociale: poate fi jenant să explicați de ce nu vă puteți întoarce capul;
Aceste provocări zilnice sunt resimțite acut de cei afectați, determinând un efort pentru a reduce stresul și a face viața mai incluzivă.











































































