Spitalele mici din România, la răscruce: cum își pot adapta serviciile la nevoile pacienților

Ce se întâmplă cu spitalele mici din România? Horațiu Moldovan și Constantin Poiană au vorbit despre criza sistemului medical, presiunea asupra bugetelor și lecțiile pe care unitățile sanitare de dimensiuni reduse le-au învățat pentru a supraviețui.

Există spitale cu secții pline, în care medicii nu mai reușesc să facă față numărului mare de pacienți, dar și unități sanitare în care saloanele goale adună praf de ani de zile. În cadrul unei discuții despre situația sistemului medical, jurnalistul Val Vâlcu i-a avut ca invitați pe conf. univ. dr. Horațiu Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, și pe Constantin Poiană, managerul Spitalului „Prof. Dr. Eduard Apetrei” din Buhuși. Au fost analizate problemele spitalelor mici care se luptă să rămână deschise, bugetele insuficiente și posibilitatea de a face medicină de calitate și în afara marilor orașe.

„În criza din 2010 era avansată ca soluție închiderea unor spitale mici, a unor instituții care nu aveau decât rolul de a găzdui pacienții. Nu a reușit acea încercare de reformă, dar ne aflăm astăzi în fața unei noi încercări: echilibrarea bugetului asigurărilor de sănătate, închiderea lui poate într-o formulă mai bună decât în anul precedent sau măcar la nivelul anului precedent într-un moment de constrângeri bugetare severe. Care va fi soarta spitalelor mici și mijlocii din țară? Ce se întâmplă astăzi? Cum se raportează CNAS la instituția spitalicească din România?” a întrebat moderatorul.

Șeful CNAS a explicat că, în perioada respectivă, nu doar spitalele din zonele rurale au fost aproape de colaps. Chiar și nucleul medicinei de elită a trecut prin momente dificile. Horațiu Moldovan a prezentat logica actuală a instituției pe care o conduce.

„Suntem într-o situație total diferită față de momentul pe care dvs. l-ați evocat, respective momentul în care s-au închis mai multe spitale din România. Vreau să vă spun că nu s-au închis doar niște spitale mici în acel moment, s-a închis și Institutul Inimii din Târgu Mureș care la scurt timp s-a și deschis și pentru care, în urmă cu câteva zile, s-a inaugurat o nouă clădire, prin PNRR. Dacă nu mă înșel, e primul și singurul spital construit complet nou prin PNRR. Suntem într-o altă logică și trebuie să avem altă abordare.

Aș vrea să punctez un lucru esențial pentru pacienți. Pacienții din România trebuie să știe că această instituție pe care o reprezint, CNAS, este principalul reprezentant al asiguratului, al pacientului. Este instituția a cărei sarcini îi revine cheltuirea corectă a banilor care se colectează prin contribuțiile asiguraților. Trebuie să ne punem în permanență întrebarea dacă serviciile pe care noi le decontăm, dacă medicamentele pe care noi le decontăm și modul în care noi decontăm aceste servicii și medicamente răspunde într-adevăr nevoilor pe care le au pacienții din România în fiecare moment în care acest sistem funcționează. Sigur, sunt spitale din România care au probleme serioase în asigurarea funcționării (…).

Avem două categorii de spitale: cu adresabilitate foarte mare, care nu mai fac față și sunt plătite necorespunzător, și avem spitale care nu sunt la capacitate maximă, ci spre capacitate minimă. De multe ori, aceste spitale sunt cu această structură funcțională de peste 50 de ani, iar nevoia de servicii medicale a pacienților s-a modificat în tot acest interval, în sensul în care din ce în ce mai mulți pacienți sunt tratați nu în spitalizare continuă, ci în spitalizare de zi sau în ambulatoriu de specialitate sau la medicul de familie. Însă, finanțarea, modificarea acestei piramide a serviciilor medicale nu se reflectă și în modificarea piramidei sau în translatarea acesteia în piramida finanțării serviciilor de sănătate. Ceea ce avem de făcut în perioada imediat următoare este să facem o analiză, de fapt, spitalele să-și facă fiecare proprie analiză și să încerce să-și adapteze structura funcțională organizatorică la nevoile reale de servicii de sănătate a populației din zona în care ele funcționează”, spune Moldovan.

Spitalul din Buhuși a trecut, la rândul său, printr-o perioadă critică în urmă cu aproximativ 15 ani. Unitatea medicală s-a aflat atunci la un pas de a fi eliminată de pe harta spitalelor funcționale.

Val Vâlcu a readus în discuție acel moment: „Cum a scăpat spitalul din Buhuși în 2010? Era o aberație să fie închis Institutul Inimii din Târgu Mureș, dar poate nu stârnea atâta agitație închiderea sau transformarea în ambulatoriu a spitalului din Buhuși”.

Constantin Poiană a rememorat drumul parcurs de unitatea medicală, de la o situație în care numeroși medici erau pensionari și amenințau că vor pleca, până la formarea echipei stabile de astăzi.

„Pot să vă spun că anul 2010 a însemnat pentru noi un duș rece, într-adevăr. Ne-a trecut sabia pe la urechi și ne-am dat seama că nu se mai poate continua. Eu am preluat managementul spitalului din Buhuși acum 8 ani de zile, mai precis la sfârșitul lunii decembrie 2018. Am preluat atunci un spital fără medici, fără dotări, un spital nereabilitat. Aveam 20 de medici, majoritatea erau pensionari, amenințau tot timpul că pleacă și mi-am propus să schimb ceva.

Mi-am propus să demonstrăm că se poate face un act medical de calitate și în provincie. Unde am ajuns în cei 8 ani? În primul și în primul rând, suntem un spital de provincie care nu mai avem deficit de medici. De la 20 de medici în acel moment am ajuns la 81 de medici angajați în 2026. Ne-am dublat numărul specialităților medicale pentru că nu puteam să asigurăm tot ce înseamnă un act medical destul de eficient pentru pacienți (…)”, a explicat Poiană.

Managerul susține că evoluția spitalului demonstrează că și unitățile medicale din provincie pot oferi servicii de calitate atunci când își adaptează structura, investesc în dotări și reușesc să atragă medici. În același timp, viitorul spitalelor mici depinde de modul în care vor fi corelate nevoile reale ale populației cu finanțarea și cu organizarea serviciilor de sanatate.