„Se va mulţumi Trump cu o ţară bananieră unde să-i fie uşile deschise?” - Interviu cu Iulian Fota despre era Trump şi impactul Ghiţă asupra SRI

Sursa: ziare.com

„Pedeapsa” pentru vizita lui Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu la învestitura preşedintelui SUA ar putea să vină dacă nu-şi asumă obligaţiile. Dl Trump se poate întreba dacă oamenii aceştia sunt serioşi: aici îmi vorbesc de importanța Americii şi uită până ajung acasă?, atrage atenţia fostul consilier prezidenţial Iulian Forţă, directorul Colegiului Naţional de Informaţii.

Iulian Fota consideră că, dacă bugetul Armatei nu va fi 2% din PIB, „am intra într-o zonă în care cuvintele sunt grele şi deocamdată m-aş feri să le folosesc, pentru că acuzaţiile ar fi cu mult prea serioase. Eu sper să nu ajungem acolo”.

Iulian Fota a dat explicaţii despre echipele mixte procurori-ofiţeri SRI şi a comentat scandalul Ghiţă din perspectiva securităţii naţionale: „scandalul ăsta nu e făcut pentru a repara o disfuncţionalitate, ci miza e intimidarea şi decredibilizarea instituţiei. SRI este pedepsit că şi-a făcut treaba”.

Am intrat în era Trump. După discursul de învestitură şi primele acţiuni, cum anticipaţi această eră?

Nu cred că îl poate anticipa cineva pe dl Trump în acest moment. Sunt foarte multe elemente contradictorii în primii paşi ai dlui Trump.
De exemplu, în campanie a spus că vrea să mărească bugetul Pentagonului, pe de altă parte, înţeleg că la Casa Albă pe partea de buget va fi numit cineva foarte strâns la pungă, care vrea să reducă datoria Americii, care crede că SUA cheltuiește peste posibilităţi. Dacă vrei să fii strâns la pungă, cum îţi vei permite să dai mai mulţi bani Armatei?

Alt exemplu: la audierile din Congres, secretarul de Stat şi secretarul Apărării au avut declaraţii foarte corecte din punctul de vedere al unui central european, chiar încurajatoare. Au spus lucruri puţin sau chiar foarte diferite de cele spuse de dl Trump în campanie.

Mulţi se aşteptau că discursul de învestitură al dlui Trump să fie diferit de cel din campanie. Nu a fost aşa. Cum apreciaţi discursul?

A fost un discurs electoral care insistă mult pe ce doreşte să facă dl Trump, dar nu spune şi cum va face aceste lucruri. Tocmai a semnat renunţarea la parteneriatul trans-Pacific. Pe de-o parte, vorbeşte de China, pe de altă parte, pentru a gestiona situaţia complicată care se poate genera în jurul politicilor Chinei are nevoie de Japonia, care era interesată în acest tratat de comerţ trans-Pacific.

Nu cred că Japonia va primi prea bine renunţarea la acest tratat. Dacă e importantă China, de ce nu consolidezi relaţia cu Japonia?

Sunt multe întrebări de felul acesta din care nu putem deduce clar politicile principale ale administraţiei. Multe numiri nu sunt încă făcute.

Uitaţi-va la relaţia cu presa a dlui Trump. Avem deja controverse, de exemplu, privind numărul de persoane prezente la inaugurare. L-am văzut pe purtătorul de cuvânt spunând presei că nu va minţi. Era nevoie de o asemenea precizare? Ea arată o poziţie defensivă şi o problemă de credibilitate.

Deci mai degrabă motive de îngrijorare printre aliaţii SUA?

Toţi aliaţii SUA ne dorim ca America să fie „great”. Dar să începi mandatul cu o decizie anti-multilateralism nu e un semn nemaipomenit dat aliaţilor. S-ar putea ca discuţia să fie mutată pe un plan bilateral. De exemplu, în NATO numai câteva state să fie importante pentru dl Trump şi numai cu ele să aibă o relaţie specială, la fel şi în cazul UE.
Chiar şi ruşii recunoșteau că nu ştiu cine e dl Trump şi nu vor să se hazardeze.

Deci nici relaţia cu Rusia nu e bine conturată?

Nu. Nicio politică majoră a actualei administraţii pe partea externă nu e destul de bine conturată. E un lucru rău, pentru că înseamnă o incertitudine care se răsfrânge şi asupra noastră. E şi un lucru bun, pentru că înseamnă că administraţia nu s-a hotărât şi, dacă vom avea elemente care nu ne vor conveni, să avem timp să reacţionăm.

Cum vedeţi în acest context prezenţa dlor Dragnea şi Grindeanu la ceremoniile de inaugurare?

Cred că orice oficial român care poate pune România pe masa dlui Trump, fie şi într-o manieră informală, care cred că va conta mai mult pentru dl Trump decât pentru preşedintele Obama, e un lucru bun.

Nu sunt atât de critic pe aceste vizite. Nu ştiu în ce condiţii au fost făcute şi ar trebui lămurit lucrul acesta.

Dar să-i strângi mâna dlui Trump e şi o responsabilitate. Dacă dl Trump îi ia în serios, şi sper să îi ia în serios, că vor să lucreze cu SUA, ei şi-au asumat obligaţii. „Pedeapsa” pentru vizita lor acolo ar putea să vină dacă nu-şi asumă obligaţiile. Ce urmăresc eu dinspre Guvern e ce face cu bugetul Apărării.

Care, potrivit informaţiilor oficiale din acest moment, va fi de 1,35% din PIB plus nişte credite de angajament.

Bugetul Apărării trebuie să fie 2% din PIB, iar creditele başca. Dacă bugetul va rămâne 1,35%, cum mai respectăm parteneriatul strategic, când americanii aşteaptă ca statele din NATO să-şi asume mai responsabil obligaţiile ce le revin pentru apărarea propriilor ţări? Pentru că aceşti bani sunt ca să ne apărăm pe noi, noi suntem cei expuşi.

Dl Trump se poate întreba dacă oamenii aceştia sunt serioşi: aici îmi vorbesc de importanța Americii şi uită până ajung acasă?

Dar niciodată bugetul nu a rămas cum a fost prezentat prima oară pe piaţă. Bugetul lui Cioloş avea pe Apărare 1,8%, nici acela nu era suficient. Dacă bugetul rămâne 1,35%, avem o mare problemă de credibilitate în relaţia cu SUA şi în cadrul NATO, dar ne şi vulnerabilizează militar pe relaţia nu numai cu Rusia, ci şi cu toate problemele din jurul nostru.

În momentul acela, nu mai înţeleg ce se joacă şi am intra într-o zonă în care cuvintele sunt grele şi deocamdată m-aş feri să le folosesc, pentru că acuzaţiile ar fi cu mult prea serioase. Eu sper să nu ajungem acolo.

Sunt mulţi cei care speră că Administraţia Trump va aduce o relaxare a standardelor în privinţa anticorupţiei, statului de drept din România.

Nu e clar încă. Până la Ucraina, SUA insistau pe combaterea corupţiei mai mult teoretic, după Ucraina au analizat ce rol a avut corupţia în prăbuşirea statului ucrainean, în incapacitatea lui de a-şi apăra teritoriile şi au realizat şi mai mult importanța combaterii corupţiei.

Corupţia poate fi element de vulnerabilitate, care să fie exploatată: prin corupţie pot fi recrutaţi oficiali, corupţia are efect negativ asupra economiei care produce bani şi pentru chestiuni de securitate naţională, de exemplu, dotarea armatei, corupţia la vârf poate determina influenţarea deciziei politice.

Şi în Administrația Trump sunt oameni care înţeleg lucrurile acestea. Nu cred, de exemplu, că Pentagonul va fi fericit să vadă că în România combaterea corupţiei începe să se dilueze. Nici alte agenţii americane nu cred că ar închide ochii şi nu ar semnala.

Deci semnalele vor fi date Casei Albe. Cum vor fi interpretate acolo rămâne de văzut. Dar dl Trump şi-a propus în programul său combaterea corupţiei în SUA. A fost un mesaj important şi în discursul de învestire. Nu avem elemente clare să tragem concluzia că americanii nu vor mai fi interesaţi de anticorupţie.

Şi mai e ceva. Când dl Trump a vorbit cu dl Dragnea i-a spus că România rămâne o ţară importantă pentru SUA. Dacă e aşa, nu ai interesul că ţara să fie consolidată şi procesul de modernizare să meargă înainte? Se va mulţumi dl Trump cu o ţară bananieră unde să-i fie uşile deschise? Nu cred.

Preşedintele e nou, dar establishment-ul american e acelaşi, nu-l văd schimbându-şi abordarea peste noapte.

Nu depinde asta mult şi de felul în care va decurge relaţia SUA-Rusia?

Eu sper să nu. A avea o înţelegere cu Rusia nu înseamnă să slăbeşti ţările din jur. Ba dimpotrivă, dacă vrei să ai garanţia că Rusia nu te păcăleşte, cu atât mai mult trebuie să fie întărite ţările aliate.

Noi avem impresia că, dacă americanii se vor înţelege cu ruşii, va fi sfera de influenţă cum o ştiam noi. Va fi altfel. Altădată era uşor de impus sfera de influenţă. Azi, dacă o populaţie nu-ţi acceptă sfera şi se revoltă împotriva ei, ce pot face ruşii?

Dacă vor fi, înţelegerile vor fi punctuale, bine delimitate, poate nici nu vor fi puse pe hârtie. Deci răul s-ar putea să nu fie atât de negru pentru România, chiar dacă SUA şi Rusia ar putea avea anumite înţelegeri pe anumite problematici.

Şi în situaţia sferelor de influenţă, noi tot vom avea o responsabilitate faţă de propria ţară. Liberul nostru arbitru va conta foarte mult şi uneori cred că îi folosim pe ruşi ca ţapi ispăşitori mai mult decât merită.

Scandalul Ghiţă a avut efecte seismice. Cât de afectată este instituţia SRI de acest scandal şi în ce măsură putem vorbi despre efecte pe securitatea naţională în contextul despre care am vorbit?

SRI este o instituţie rezilientă, nu se sperie cu una cu două. Pe de altă parte, oamenii văd unele lucruri şi-şi pun unele întrebări. Îşi dau seama că scandalul ăsta nu e făcut pentru a repara o disfuncţionalitate, ci miza e intimidarea şi decredibilizarea instituţiei.

De către cine?

De către cei care nu au interesul ca SRI să-şi facă treaba ca până acum cel puţin pe combaterea corupţiei. SRI este pedepsit că şi-a făcut treaba, dincolo de chestiile punctuale, dacă anumite persoane nu şi-au îndeplinit atribuţiile, au încălcat legea sau normele interne. Există multiple mecanisme prin care aceste aspecte să fie lămurite.

Dar când te uiţi câtă mizerie şi manipulare se aruncă pe piaţă, îţi dai seama că nu e o cauză dreaptă şi nobilă, ci e vorba despre denigrarea unor instituţii şi intimidarea lor.

Totuşi, Ghiţă nu a fost un produs al SRI?

Sunt multe afirmaţii şi nimeni nu le susţine. De ce e un produs al SRI?

De exemplu, prin contractele spectaculoase care l-au îmbogăţit, prin faptul că era în anturajul unor persoane foarte importante din SRI.

Ghiţă este în primul rând produsul lui. Rămâne de văzut dacă scandalul Ghiţă e al lui sau al altora care l-au folosit pe post de mână cu care să dea o palmă SRI.

Aceşti alţii spuneaţi că sunt cei afectaţi de anticorupţie, pot fi însă şi interese străine?

N-am elemente, însă ce ştim clar este că SRI are responsabilităţi principale pe trei zone: contraspionaj, contraterorism şi securitate cibernetică. Deci orice lucru care afectează negativ funcţionarea SRI, linia de comandă, moralul oamenilor etc. poate avea influenţe negative.

La întrebarea cine şi-ar dori ca România să fie mai puţin protejată pe zona de contraspionaj, daţi dvs. răspunsul! În orice caz, nu aliaţii.

Sunt documente oficiale ale NATO care avertizează că o listă de ţări şi-au intensificat operaţiunile de spionaj. Am avut discuţia cu influenţarea alegerilor din SUA, sunt guverne care avertizează că şi procesele electorale din Europa ar putea fi influenţate.

Când ai acest context, cine s-ar putea bucura că instituţia principal responsabilă de contraspionaj este prinsă într-un scandal public, de care e mai mult sau mai puţin vinovată şi demonizată.

Am auzit voci de oameni pe care îi credeam serioşi solicitând desfiinţarea instituţiei. Asta ar lăsa România descoperită pe zonele acestea ani de zile. Ori sunt proşti, ori pur şi simplu e o formă de şantaj asupra instituţiei.

Au fost invocate acele echipe mixte procurori - ofiţeri SRI decise prin CSAT. Ce ştiţi de ele?

Eu ştiu din perioada când eram membru CSAT că preocuparea principala era să ne asigurăm că pe chestiunile complicate, care întotdeauna sunt transdisciplinare, instituţiile cu responsabilităţi lucrează împreună.

Nici corupţia, nici evaziunea fiscală, nici alte chestiuni clasice de securitate naţională nu pot fi gestionate de o singură instituţie. Trebuie să lucreze cu ceilalți. Până la urmă, am făcut comunitatea de informaţii, pentru că şi serviciile noastre lucrau disparat. A trebuit să îi punem în jurul mesei oarecum forţat la început, iar ulterior cultura asta a început să se dezvolte.

Unele instituţii trăiesc bine chiar din nerezolvarea problemelor. Când în România îţi faci treaba, iriţi şi antagonizezi o grămadă de oameni. În România nu eşti iertat când îţi faci treaba, mai ales, când e vorba de combaterea corupţiei. Se adună ura care se descarcă atunci când are ocazia.

Sunt multe chestiuni aruncate pe piaţă fără să fie bine documentate şi explicate. Şi poate n-ar fi rău ca instituţiile implicate, inclusiv CSAT, să lămurească acolo unde pot nişte lucruri.

Întrebarea cheie este dacă ofiţerii SRI făceau anchetă penală, deci dacă am avut poliţie politică?

Nu. Nu a avut nimeni în intenţie recrearea unei abordări de tip fosta Securitate care avea şi responsabilităţi pe anchetă penală. În CSAT avem ministrul Justiţiei, rostul lui e tocmai să asigure legalitatea unor decizii luate acolo, că doar nu e vreun mare expert pe contraspionaj sau contraterorism. În şase ani de zile întotdeauna s-a ţinut cont de orice obiecţie a ministrului Justiţiei.

Şi sunt modalităţi de control, lucrurile pot fi verificate din funcţionarea instituţiilor. Eu nu accept varianta asta decât dacă cineva vine şi o demonstrează.

Sursa: ziare.com