Rusia – pământ rusesc!

Trustia, elegii politikoase

În sfârșit, lumea a aflat ce s-a întâmplat cu modestul și proaspăt divorțatul Vova Putin, de ce s-a botoxat și s-a înroșit la față, devenind agresiv și vehement ca un kingkong african în călduri copulative, atacând Ucraina-soră și băgând în sperieți comandamentul NATO din lumea întreagă, secretul său a ieșit la iveală ca un cod ros de pe cartela de reîncărcare oranj pripei: timidul, molieticul kaghebist este îndrăgostit lulea (stalinistă, nu heminguescă), el „iubește și este iubit”, a declarat-o personal, în public, în fața internaționalei jurnalistice, Crimeea reprezentând cadoul său de împerechere, a presupus Kolesovnazadov teoretic. A rupt-o de la ucraineni și a dăruit-o iubitei sale derjavnice, monomahiste. O peninsulă ca un pandativ, ca un medalion erotic sau ca o pastilă de viagra. Acuma stau și mă gândesc la metamarfozele kafkiene ale libidoului froidian, dar mai cu seamă la pericolele pe care le comportă diminuarea în funcție exponențială a potențialului gerovital la persoanele îndrăgostite târziu. Și mă tem că de la „Crimeea – pământ rusesc” să nu se ajungă la „Rusia - pământ rusesc”.

Al vostru liposuct, tronson, curultai, Ion Buraga