Românca-bașcană autonomă

Trustia, elegii politikoase

Voldemar Krymski și Dombasski își freacă palmele de bucurie că găgăuzii au ales-o pe Irina Vlah bașcană cu încălzire și fermentație autonomă. Sub baticul ei croit din flag rusesc, găgăuzyerimea nu va face niciun pas înapoi de pe pozițiile cucerite de subpolcovnicul Formuzal, va fi ca un cactus anadol în livada de vișini a moldaviei sovietice, ca un gard nostalgic de sârmă ghimpată în coasta acordului de asociere aprofundată și cuprinzătoare dintre RM și UE, a promis Dodon care, probabil, se crede 30 de arginți sau lighean de aramă de spălat pe mâini.

Iată la ce duce ignorarea dexului limbii de stat în picioare. Vlah și valah este egal cu român de pretutindeni, adică din lăuntrul și din afara curburii etnocarpatice. Istoria românilor dacogetici a trimis-o pe Irina cu căruța de zestre trans- și postbalcanică în prezentul, mai mult ca perfectul și celelalte timpuri găgăuzești. Găgăuzii sunt români prin destin, prin dragoste, alint matrimonial și vocație. Îi trădează stilul românofil. Acum stau și mă gândesc dacă mai aude Vlah țiuitul lupilor uzi și ecoul tălăngilor transhumante?

Al vostru otusbir, iatrochim, bumben, Ion Buraga