Stiri

Reportaj // Nu schimbă libertatea pe nimic, după 18 ani de pușcărie

Social 15.08.2013 10:10 Vizualizări

1204

Reportaj // Nu schimbă libertatea pe nimic, după 18 ani de pușcărie

Eliberare // După ce a stat 18 ani în pușcărie, a reușit să-și clădească un viitor demn în afara gratiilor

Sergiu M. are opt ani de când a ieșit la libertate. A cutreierat toate pușcăriile R. Moldova: din Soroca, Cahul, Cricova, Tiraspol, chiar și în unele din Rusia a stat întemnițat. Dar a pus punct carierei de criminal. Nu mai dorește să se întoarcă niciodată după gratii, chiar dacă erau și lucruri de apreciat acolo, inclusiv faptul că ești lipsit de orice griji. „Totuși, ceea ce-ți poate oferi libertatea, nu se compară cu nimic. În pofida faptului că te confrunți cu o mulțime de dificultăți și toți îți întorc spatele, cu multă dorință și curaj, reușești să capeți încrederea oamenilor și să-ți întemeiezi o familie”, explică bărbatul.

„În pușcărie înveți cum să fii și mai rău”

Legătura cu familia a pierdut-o pe când era copil. Tatăl l-a părăsit la trei ani, iar mama sa s-a despărțit de el, dându-și acordul să fie dus la „malaletkă” (școală cu regim de corecție pentru minori – n.r.). „Aveam 14 ani. Am făcut niște boroboațe cu vecinii. Ne-au dus pe toți la sectorul de poliție. Părinții erau întrebați dacă vor să ne dea acolo pentru o perioada scurtă de timp ca să ne corectăm. Toate mamele au spus „nu”, doar a mea... Nu o învinuiesc, e mama mea totuși, dar și așa nu aveam tată și nu avea cine să-mi facă observație. De ce a trebuit la o vârstă atât de fragedă să am de-a face cu așa instituție? Pușcăria, vrei tu sau nu, e ca o ștampilă, oricât de puțin timp te-ai afla după gratii. Acolo doar nu faci universitate sau să te învețe cum să mănânci cu cuțitul și furculița. Acolo îți ispășești pedeapsa și înveți cum să fii și mai rău”, a trăit pe propria piele bărbatul.

Întors din închisoare cu o „avere”

Peste ani, mama și-a cerut iertare pentru decizia luată, explicând că a crezut că acolo o să se corecteze și o să devină om.

„Când am plecat în Rusia, era încă perioada sovietică. Țin minte că la ieșirea din oraș, denumirea „Chișinău” era scrisă în rusă, iar când m-am întors, „Chișinău” era scris deja în română. La fel și cu banii: acolo câștigasem o grămadă de ruble la cărți, încât nu știam cu ce să vin acasă - cu „samaliotul” (avion – n.r.) sau cu trenul. Am ales trenul, voiam să mă mai acomodez cu lumea. M-am distrat toată noaptea în vagonul restaurant, mă înconjuraseră și vreo două muieri. Numai că fericirea s-a stins când am pășit pe meleagurile noastre. Rublele nu mai erau în circuit. Da, eu aveam la mine 21 000 de ruble”, povestește Sergiu.

Voia copii și a renunțat la infracțiuni

După revenirea în țară, Sergiu nu a stat mult la libertate. Din cauza unei încăierări, a trebuit să se întoarcă la pârnaie. „După ce am stat în Rusia, eram un fel de „avtoritet” (autoritate criminală – n.r.). Așa că scopul meu era să-mi fac un nume, gen Makena sau Micu de la Rezina. Toate eforturile le concentram pe acest drum. Nu mă gândeam deloc să mă redirecționez pe calea cea bună”, își aduce aminte fostul deținut.

Ultima dată a stat în detenție la Cricova pentru omor, iar în ziua când a fost eliberat, spune că a tras o mamă de beție de au răsunat Codrii Orheiului. „La poartă mă așteptau prietenii, erau vreo patru mașini. Am fost în Codri și am făcut frigărui. Apoi, sărbătoarea s-a încheiat într-o saună. Obținusem stimă în pușcărie și mi se încredințase o bucată din conducere, dar voiam copii și familie. Așa că mi-am întâlnit jumătatea și ne-am pornit să construim un cămin. La început nu a fost ușor. Când încerci să trăiești cinstit, banii se obțin destul de greu. Nimeni nu te ia la lucru fără documente și cu mutra asta de pușcăriaș, dar dorința de a avea copii m-a făcut să îndur totul”, își amintește bărbatul.

Soluțiile lui Sergiu

Astăzi, Sergiu are doi copii și o căsuță în Chișinău. Lucrează în construcții, dar neoficial. Crede cu certitudine că statul o să atragă mai multă atenție persoanelor eliberate din detenție. „Când revii în societate, trebuie să existe măcar ceva pentru noi. De exemplu, să-ți dea îndreptare la lucru și pe o perioadă scurtă de timp să-ți dea un acoperiș oricât de mic deasupra capului, astfel și atitudinea față de viață se schimbă, simți că ești de folos. Când te eliberezi, nimeni nu te așteaptă și simți că ești respins de toată lumea. E și normal că soluția o găsești în pușcărie. Nu-ți rămâne decât să comiți ceva ilegal și să te întorci”, zice Sergiu.

Nu regretă că a stat 18 ani prin pușcării. A învățat multe, dar totuși libertatea îl atrage mai mult.

Autor: Ziarul National

Prietenii tăi merită să știe ASTA!