REPORTAJ // Averea lui nea Mihai

Pasiune // Toata viața a muncit și s-a dăruit cu pasiune domeniului construcțiilor, iar cea mai mare avere agonisită sunt cele peste o mie de cărți și o colecție impresionantă de clopoței

Un clopoțel este acum singurul cadou care poate bucura inima lui Mihai Gâncota din orașul Ialoveni. Fiind de meserie constructor, aproape toată viața a dărâmat și a ridicat obiective, iar odată ajuns la vârsta de pensionare, s-a refugiat printre clinchetele de clopoței.



Liniștea sufletească

Nu s-a gândit vreodată că, începând cu data cutare, va colecționa clopoței. Pasiunea i-a apărut după ce i-au crescut cele două fiice, s-au dus la cuibul lor, iar casa lui, zice el, devenise cam pustie. „Am rămas în casă doar eu cu soția. Atunci am început să caut ceva ca să fug de singurătate. Prin anii 1990, atunci când am trecut la grafia latină, am început să colecționez mașini de scris în grafie chirilică. Am opt la număr. După care, atunci când am înțeles că pentru a le păstra ai nevoie de spațiu, m-am oprit. Mi-am spus că o să mă învăț a cânta la acordeon. Și această pasiune a dispărut. Cu excepția piesei „La Nistru, la mărgioară”, nu am mai învățat nimic să cânt. Adevărata liniște sufletească și satisfacție mi le-am găsit printre clopoței”, ne spune colecționarul.

Peste o sută de ani

Cunoaște istoria și clinchetul fiecărui clopoțel în parte. „Uite acesta este clopoțelul cel mai drag sufletului meu, pentru că are o semnificație istorică deosebită pentru mine. Este transmis din generație în generație familiei noastre. Tatăl meu l-a primit de la tatăl lui și mi l-a transmis, la rându-i, mie. Are peste o sută de ani”, ne povestește Mihai Gâncota istoria primului clopoțel din colecție. Ulterior, au apărut și ceilalți.

Cel mai vechi clopoțel datează din anul 1889. I-a fost dăruit de către un prieten din satul Cornești, raionul Ungheni. Acesta l-a găsit în timp ce strica o casă de-a bunicii sale și, știind pasiunea lui nea Mihai, i l-a făcut cadou.

„Toate rudele și prietenii știu că mie alt cadou, cu excepția unei cărți sau a unui clopoțel, nu trebuie să-mi aducă. Asta este bucuria mea. Atunci când îmi este greu pe suflet, vin aici, iau clopoțeii și încep a suna din ei. Parcă mă teleportez într-o altă lume. Uneori se întâmplă că sun, sun, sun din ei, până soția începe deja să-mi facă observație”, ne spune zâmbind nea Mihai.

Clopoței culeși din peste zece țări

Prietenii, cunoştinţele sau rudele, cunoscându-i pasiunea, i-au dăruit, de-a lungul vremii, nenumărate piese, achiziţionate din mai multe regiuni ale globului. Cu toate acestea, piesele „grele” ale colecţiei au fost culese chiar de el însuşi sau dăruite de membrii familiei.

Pe masa de lucru din biblioteca constructorului stă cel mai de vază clopoțel din colecție. I-a fost dăruit de familie când a împlinit vârsta de 62 de ani. Alături stă o altă cutie cu un clopoțel, dăruit nu demult, și pe care colecționarul încă nu a apucat să-l studieze. În ultimul timp, Mihai Gâncota își completează colecția și cu clopoței deschizători de capace la sticle.

„Din fiecare țară în care merg nu vin cu niciun obiect decât cu un clopoțel. Am clopoței din China, Franța, Bulgaria, Turcia, Olanda, Italia și alte țări. Aceștia sunt patru clopoței cu același design, dar au dimensiuni diferite. Parcă ar fi frați, dar au fost procurați în perioade de timp diferite și din locuri diferite. Clopoțelul acesta sună exact ca nota Do de pe portativ, dar acesta - ca nota Fa. Fiecare clopoțel din colecția mea sună în felul său. Niciunul nu este identic”, ne demonstrează colecționarul averea.

Ochiți de nepoți

Nea Mihai speră că averea sufletului lui va ajunge pe mâini bune. Are trei nepoți, iar unul dintre aceștia cu siguranță va moșteni averea bunicului. „E-he-he… Ei au început deja să spună care și ce își dorește. Le-am spus: colecția de clopoței și afacerea pe care o am cu livada de nuci o va primi cel mai harnic, deștept și ascultător nepot. Copiii trebuie motivați, să nu creadă că vine totul cu ușurință și pe de-a gata”, susține Mihai Gâncota.

lopoțeii din colecția lui nea Mihai nu o dată au sunat la matineele de Revelion de la școala sau grădinița nepoților și au dat tonul mai multor urături în familie, pe la rude și prieteni. Odată cu încheierea sărbătorilor de iarnă, aceștia „revin” cuminciori pe policioarele din biblioteca colecționarului și așteaptă să fie admirați și ascultați și la anul.