„RĂZBOI” între CSP și guvernare: CONCURS pentru funcția de procuror general, contestat de Guvern

Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a decis vineri, pe 9 august, să anunțe concurs pentru ocuparea funcției de procuror general al R. Moldova, la aproape o lună de la demisia fostului șef al procuraturii, Eduard Harunjen, și la câteva zile după desemnarea, de către Parlament și președintele Igor Dodon pe 30 iulie curent, a unui procuror-șef interimar, Dumitru Robu.

Premierul Maia Sandu a reacționat în aceeași zi, acuzând CSP că „se crede mai presus de orice lege și mai presus de interesul național”.

Potrivit deciziei CSP, doritorii de a ocupa funcția de șef al Procuraturii Generale își pot depune dosarele până pe 10 septembrie curent.

Premierul Maia Sandu a declarat, într-un briefing de presă, că decizia Consiliului Superior al Procurorilor de a organiza concurs pentru desemnarea unui nou procuror general reprezintă un „dezmăț” și „o sfidare a așteptărilor tuturor cetățenilor”.

„Au lansat acest concurs, chiar dacă există atât un proiect de lege votat în prima lectură de Parlament prin care se schimbă procedura de alegere a procurorului general, cât și mai multe demersuri referitoare la reforma profundă a procuraturii. Se pare că CSP așa și nu a înțeles că perioada în care puteau numi în calitate de procurori personaje corupte de genul Harunjen, Popa sau Bețișor a trecut. Acest consiliu a arătat de nenumărate ori că se crede mai presus de orice lege și mai presus de interesul național. A fi instituție autonomă nu înseamnă a funcționa în afara regulilor și în afara interesului cetățenilor. Nu vă ascundeți în spatele autonomiei, căci autonomia nu vă permite să mergeți împotriva spiritului legii și a dreptății”, a acuzat Maia Sandu.

Premierul susține că procurorii „au demonstrat încă o dată” că nu sunt capabili să facă reforme din interior și anunță că „Guvernul se va implica mult mai serios”.

„Gravitatea problemei necesită soluții de criză. Săptămâna viitoare vom discuta în ședința Guvernului crearea de urgență a Biroului de combatere a corupției și reformă a justiției pe lângă prim-ministru, care va include, alături de reprezentanți ai societății civile și experți internaționali, conducători ai tututor instituțiilor responsabile de domeniul anticorupție și de reforma justiției. (...) Guvernul va avea un cuvânt greu de spus în curățarea sistemului și alegerea noului procuror general. Vom insista pe comisii de evaluare externă, cu implicarea experților străini, începând cu cel mai înalt nivel al sistemului judecătoresc și al organelor procuraturii. Vom insista pe un sistem riguros de selectare a următorului procuror general”, a afirmat Maia Sandu, adăugând că va lupta „până la capăt pentru o justiție liberă de corupție și dependentă doar de interesul național”.

Și șeful Comisiei parlamentare juridice, pentru numiri și imunități, Sergiu Litvinenco, este de părere că „nu există o altă cale decât reformarea sistemului din exterior”.

„Da, există legea actuală (unde, apropo, nu este indicat niciun termen pentru inițierea concursului). Dar există și un proiect votat în prima lectură prin care se schimbă procedura de numire a procurorului general. Există și multe alte discuții despre cum trebuie să fie numit noul procuror general. Există și multă neîncredere în actualul CSP controlat (atât din motive obiective, cât și subiective) anterior de Harunjen și, prin el, de Plahotniuc. Decizia de demarare a concursului fară a lua în calcul cele menționate mai sus arată că rezistenţa sistemului la schimbări va fi de durată. Însă statul Republica Moldova are nevoie de o resetare cât mai rapidă, iar construirea unor instituţii funcţionale şi eficiente, care să acţioneze în interesul cetăţenilor, dar nu al unor grupuri oligarhice corupte, este singura soluţie de ieşire din criză. Într-o democraţie veritabilă, curăţarea sistemului şi asanarea clasei politice trebuie să vină dinspre o justiţie independentă şi funcţională. La noi însă anume justiţia a fost veriga slabă prin care s-a produs capturarea statului, iar eliberarea statului din captivitate înseamnă, în primul rând, eliberarea şi reformarea justiţiei. Pentru aceasta este nevoie de măsuri urgente şi energice din partea Guvernului, Parlamentului, dar şi a întregii societăţi. Din punctul meu de vedere, nu există o altă cale decât reformarea sistemului din exterior!”, a comentat Litvinenco.