Primul roman scris la Chișinău pentru roboții cu inteligență artificială

Trustia, elegii politikoase

Redacția noastră a obținut din (re)surse credibile, în scopuri experimentale, un robot cu inteligență artificială, DeepBlue13, elaborat de o companie care a dorit, din motive lesne de înțeles, să-și păstreze anonimatul. Conectat online, robotul ne poate furniza orice informație în timp real, imediat ce apare în rețea. Îi place să i se spună Dip, este foarte inteligent și mândru că stră-străbunicul său, Deep Blue, a fost primul care l-a învins la șah pe campionul mondial Garry Casparov, în 1997, 11 mai. Dip e capabil să scrie diferite texte, e foarte laborios, mereu pus pe treabă, așa încât, odată cu venirea sa, funcțiile mele s-au redus considerabil și există riscul să mă înlocuiască într-o zi. De aceea, încerc să-l țin la distanță, dar nu întotdeauna îmi reușește.

Văzându-mă ieri citind o carte, Dip mă abordă zelos.

-Te documentezi? Nu ar trebui să fac eu asta?

- Mulțumesc, Dip, nu am nevoie de serviciile tale, deocamdată, - i-am răspuns politicos, dar ferm. - Citesc un roman, mă relaxez. Nu sunt obligat să citesc romane, nu face parte din jobul jurnalistului de azi, e pentru cultura mea generală, e o deprindere mai veche, de pe când nu exista Internet...

- Adică, îl citești ca să-l memorezi?

- Nu neapărat. Citesc uneori și din pură plăcere și ca să știu despre ce e, dacă mă întreabă cineva: ai citit romanul cutare? L-am citit, cum să nu, sunt un om multilateral dezvoltat, în pas cu literatura modernă...

- Cum se numește romanul, cine e autorul și despre ce e? Ca să fiu și eu multilateral dezvoltat...

- Autorul e Val Butnaru, romanul se numește „Spinoza. Capricii”, dar despre ce e nu-ți pot spune, autorul și-a dorit să scrie un roman de nepovestit și consider că a reușit. Deși e destinat oamenilor, cred că, fără să-și pună acest scop, Val Butnaru a scris primul roman pentru roboții cu inteligență artificială. Adică pentru tine... Ia-l, citește-l și îmi povestești conținutul.

Satisfăcut de ingeniozitatea mea, nu am reușit să mă gândesc bine ce fac mai departe că Dip a și citit romanul.

- L-am citit! – strigă el, - e, într-adevăr, extraordinar!

- Despre ce e, îmi poți spune?

- Ai avut dreptate – s-a bâlbâit Dip. - E e un roman de nepovestit. Autorul „inventează câțiva naratori care își spun, fiecare dintre ei, partea lor de adevăr în ceea ce privește drama polițistă care leagă segmentele disparate într-un lot comun: cine a ucis-o pe Emma B?”.

- Tu îl citezi pe Eugen Lungu, de pe pagina 4 a copertei, te-am întrebat pe tine ce gândești.

- Nu pot să spun mai bine decât el, am limitele mele.

- Ție ți-a plăcut?

- Eu sunt robot IA, nu critic literar, ca să-mi placă sau nu. Apreciez romanul ca fiind complex, solicitant. Ajuns la final, am parcurs ultima frază, „suprimată abrupt la jumătate” și m-am trezit uimit „într-o capcană dilematică”, trebuind să decid „ce e cu acest roman care (pare) lipsit de inerența unei fabule: e un răsunător eșec epic ori e o probă de mare virtuozitate literară? Opțiunea a doua va fi neapărat privilegiul unui cititor cult”, îl citez pe același Eugen Lungu, cu care nu pot să nu fiu de acord, conform algoritmului meu.

- Nu te eschiva! Tu personal ce crezi că e: eșec sau demonstrație de virtuozitate literară? – am insistat și am observat, cu și mai mare satisfacție, că l-am pus în dificultate.

- Eu sunt cititor cult, prin urmare, logic, romanul e o demonstrație de virtuozitate literară. Dacă nu aș fi cult, romanul ar fi un eșec răsunător, - găsi el un răspuns onorabil.

- Putem să-l recomandăm roboților cu inteligență artificială?

- Roboților și cititorilor culți - da.

Acum stau și mă gândesc să-l întreb sau să nu pe Dip despre logica liderilor Federației Ruse, care, pe de o parte, se tem de Occidentul pervers, decadent, putred și nu vor ca poporul rus să fie influențat de valorile occidentale, iar, de cealaltă parte, își trimit în Occident odraslele și chiar soțiile. Nu i se va defecta vreun circuit lui Dip, dacă îi pun o asemenea întrebare? Și mă mai gândesc la reprezentanții diasporei îmbrăcați în galben și, nu știu de ce, îmi revine în memorie chipul lui Serafică fără Frică...

Al vostru frankenstein, Ion Buraga