Povești de dragoste // Șansa

foto simbol

Se afla acolo deja al doilea termen. N-a iești bine la libertate, că iar s-a pomenit înapoi. Avea o patimă băiatul de care nu putea scăpa. Era un tânăr cuminte, doar că îi plăceau combinațiile cu cifre. Mai multe bancomate din oraș au avut de furcă cu Denis.

De data aceasta, sentința pronunțată a fost mult mai dură – șase ani. Un tânăr, în floarea vârstei, își sacrifica de bunăvoie cei mai frumoși ani ai vieții. Dar niciodată nu știi unde îți stă norocul...

În primele săptămâni, Denis era vesel de parcă nu se afla în penitenciar, ci la odihnă. Apoi a început faza a doua – tânărul a intrat în depresie, nu comunica cu nimeni, refuza să mănânce, stând zile întregi cu fața întoarsă spre perete.

Colegii de cameră îl luau peste picior zicându-i că atunci când îl va rupe foamea, nu se va mai boieri. Însă tânărul se ținea de ale sale.

Lui nea Tudor i s-a făcut milă de băiat. Știind că tinerețea e nesăbuită, încerca să-l distragă de la gânduri, dar degeaba. Veni într-o seară cu o mică tablă de șah și îl îndemnă la o partidă. Observând luciul din ochii tânărului, a fost mai insistent.

Și dacă Denis a rezistat foamei, nu a putut rezista șahului, un hobby al său din copilărie. Au făcut zeci de partide în zilele următoare și treptat și-a revenit din amorțeală, s-a resemnat că trebuie să plătești pentru toate.

Apropiindu-se sufletește, acești doi bărbați și-au povestit unul altuia peripețiile și necazurile. Nea Tudor înfundase pușcăria întâmplător. Cu roata de la remorcă strivise o vecină. Pentru omor nepremeditat, i-au dat opt ani. Soția îi murise, nu avea cine să-l plângă, dar plângea el de mila fiicei care creștea singură doi copii.

Tot jucând șah, moșul îl îndrăgi pe băiat și glumi că i-ar plăcea să-i fie ginere. Știa că băiatul e singurel pe lume. Gluma-i glumă, dar Denis a început să frământe ideea în minte.

În una din zile, i-a scris Mărioarei. I-a povestit despre sine, despre viața dezordonată pe care a dus-o până la închisoare și că și-ar dori să-și facă familie, să știe că îl așteaptă cineva acasă.

În post-scriptum i-a spus că o cunoaște foarte bine de la tatăl ei și că și-ar dori să întemeieze împreună o familie. I-a mai scris că ar fi un tată bun pentru copiii ei, deoarece el a crescut fără părinți și știe ce înseamnă asta.

Mărioara nu i-a răspuns. Nici la altă scrisoare. Atunci s-a implicat bătrânul. Îi vorbea fetei în receptor cam răstit. Îi spunea să nu piardă șansa, băiatul e bun, îl cunoaște deja de doi ani. Cu ăsta vei trăi în pace. Așa își liniștea el fiica, trecută printr-o căsnicie violentă.

Când a venit la penitenciar să-l cunoască, era tulburată. Îl îndrăgise din scrisori, își dădea seama că e de o bunătate cum rar întâlnești, dar se temea să nu se dezamăgească.

S-au plăcut și au înțeles foarte repede că sunt făcuți unul pentru altul. Duminică de duminică se revedeau și se îndrăgeau tot mai mult.

***

Când a venit ziua eliberării lui Denis, nea Tudor devenise bunic a treia oară. Deși urma să mai stea încă jumătate de an închis, bătrânul era nespus de fericit. Știa că își dă fiica pe mâini bune... (V. Canțer, or. Fălești)