Povești de dragoste // „Profesorul” ucis de droguri

poza simbol

Tudor creștea băiat bun. Avea capacități, profesorul de fizică îi prevestea un viitor de savant cu o așa minte analitică.

A dat admiterea la Politehnică. Era un student strălucit. „Înghițea” tot ce găsea în domeniu. Mai puțin îl interesau distracțiile. Colegii îl porecliseră „profesorul”.

De Ziua studenților, s-a dat bătut și a mers cu colegii la discotecă – bere, fete și dansuri până dimineață. Aici o cunoaște pe Svetlana, studentă și ea. S-au înțeles să se mai vadă și altă dată.

Tudor a plecat la olimpiadă în Bulgaria. Întors acasă, îl telefonează Svetlana, care l-a tot căutat o săptămână întreagă. În loc să meargă să-și împărtășească bucuria succesului cu frații săi, se duce la Svetlana.

Fata l-a întâmpinat bucuroasă. Părinții ei erau plecați la Moscova, așa că Tudor a rămas să înnopteze. Aveau 20 de ani, erau deja adulți.

Treptat, tânărul își neglijează experimentele, cărțile, calculatorul. Prietena lui l-a introdus într-o altă lume mult mai captivantă – jocurile de noroc. Era atât de pasionat de ele, aici tot era nevoie de minte ageră. Tânărul câștiga, câștiga... Era amețitor de fericit, și-a cumpărat mașină. A trecut să locuiască cu Svetlana împreună.

În apartamentul fetei se aduna cam în fiecare seară multă lume, cam stranie, dar foarte veselă. Abia târziu de tot înțelege Tudor stranietățile Svetlanei – când prea veselă, când complet depresivă.

Auzise de narcotice. Credea că asta se întâmplă doar în filme... Și iată acum stă și o privește pe femeia care îi acaparase total inima cum își injectează această otravă. S-a întâmplat să se întoarcă prea devreme acasă.

Primul șoc a durat câteva secunde, apoi s-a luat în mâini, a deschis cu putere ușa ca fata să-l observe. Au discutat ore în șir. Svetlana i-a povestit cum a început totul de la nevinovatele țigări cu „iarbă”, încă liceană fiind, la pastilele „Extazy”. Iar de un an a trecut la heroină. Îi spunea că totul e atât de fantastic, ești atât de fericit, nici nu-ți închipui...

Omul s-a îngrozit, ea măcar nu înțelegea că asta aduce sfârșitul vieții, că, iată, moartea deja s-a strecurat în casă. Chipul ei palid și vânătăile de sub ochi confirmau că moartea e prin preajmă. Acesta este un coșmar...

A convins-o până la urmă. Au mers împreună, Svetlana a fost spitalizată, a îndurat chinuri groaznice, Tudor i-a fost alături, a susținut-o, a ajutat-o. S-au scurs luni și luni de zile groaznice. La orice neplăcere, la orice problemă își amintea de droguri - le dorea, plângea, se isteriza. Apoi, brusc, s-a liniștit, a devenit om normal.

Spunea că își dorește familie, vrea să fie mamă. N-au făcut mare tam-tam cu ocazia căsătoriei. Prietenii de altădată au fost alungați pentru totdeauna, au venit doar doi prieteni de-ai lui Tudor cu nevestele. Frații au refuzat s-o recunoască pe tânăra lui soție.

Tudor s-a angajat inspector la vamă. Din visul de a deveni om de știință se alesese praful. Trebuia să-și hrănească familia, mai cu seamă că Svetlana era însărcinată. Duceau un mod de viață sănătos.

***

Într-o după-amiază și-a găsit soția ghemuită pe pat. Nu știa ce să creadă. Când a luat-o în brațe, a înțeles totul. O chinuiau frisoanele. A început s-o zgâlțâie și să strige la ea – de când, de când a început din nou? Este o ucigașă, o ucigașă... de ce nu s-a gândit ca are o nouă viață în ea?

***

Svetlana nu avea o singură viață în ea, ci două... A născut doi gemeni cu malformații și a renunțat la ei. Când a aflat Tudor, din disperare a făcut ceea ce ura mai mult pe lume – și-a injectat heroină ca să nu mai știe nimic. Însă doza a fost prea puternică pentru o inimă de om...

Când vine necazul, așteaptă-te la mai multe, zice o vorbă din bătrâni...

Maria C., Chișinău