Povestea unei tinere din R. Moldova, aflată peste hotare: „Nimic nu este imposibil pentru o femeie... în Suedia”

Vreau să vă povestesc o întâmplare prin care am trecut recent și care cred că merită împărtășită. Este unul din momentele când mă simt binecuvântată să locuiesc în Suedia și regret că în Moldova asta nu s-ar fi întâmplat niciodată.

În luna februarie a acestui an, începusem să lucrez într-o companie suedeză. Am fost parte a unui proiect nou, toată echipa fiind selectată cu mult profesionalism dintr-un număr impresionant de aplicanți. Totul a fost perfect și m-am îndrăgostit de noul meu job din prima clipă: am invățat multe lucruri noi, am cunoscut oameni minunați, am avut rezultate frumoase și chiar am câștigat câteva premii interne din primele luni. Însă, cu părere de rău, la finele primăverii, directorul general a anunțat că există unele probleme financiare în cadrul companiei și urmează a fi întreprinse un set de acțiuni cu scopul reducerii costurilor, printre care și reducerea considerabilă a personalului. Poziția mea și a colegilor mei au fost lichidate și frumoasa poveste a luat sfârșit.

A fost o situație neplăcută pentru toți, dar eu, știind că sunt însărcinată și va fi imposibil să-mi găsesc un nou job până la concediul de maternitate am fost extrem de dezamăgită. Ideea de a sta toată ziua acasă așteptând soțul de la lucru, făcând curat și mâncare îmi dădea fiori (nu zic că e un lucru rău să fii casnică, respect femeile care se regăsesc în asta și se simt bine așa, dar nu e pentru mine).

Dar, așa cum disperarea nu ajută niciodată, chiar în ziua când mi-am pierdut jobul am decis să văd ce oportunități mai sunt în jur. Am navigat puțin pe internet și am identificat câteva joburi și companii atractive. Și așa cum încercarea vină n-are – am decis să aplic. Zis și făcut!

Surpriză, însă! Peste câteva zile am primit o noutate de la compania în care lucram, fiind anunțată că au identificat o modalitate de a-mi extinde contractul până ies în concediul de maternitate: o poziție mixtă între marketing și vânzări. Perfect – m-am apucat de treabă și totul a revenit la normal.

Dar surprizele nu au încetat aici. Peste alte câteva zile, am primit un telefon de la o companie de recrutare în privința unui job la care am aplicat. Am fost anunțată că CV-ul meu le-a atras atenția și sunt invitată la un interviu. Un job foarte atractiv într-o companie internațională, cu o istorie frumoasă și o reputație foarte bună. Știam că asta nu va duce la nimic, dar așa cum mereu e bine să cunoști un recruiter, m-am gândit să merg la interviu.

Am început interviul prin a spune care este situația reală: că sunt însărcinată și nu cred că e posibil să iau jobul, dar cel puțin ne vom cunoaște reciproc și poate mai apar oportunități pe viitor. Recruiterul mi-a mulțumit pentru sinceritate, dar a spus că suntem în Suedia și conform legislației, dosarul meu va fi examinat la egal cu toate celelalte. Suna prea bine pentru a fi adevărat și schepticismul meu de moldovean îmi spunea că nu voi trece mai departe în procesul de recrutare. Dar am greșit.

Peste un timp, am fost invitată la următorul interviu, de data asta cu managerul pe Suedia și managerul țărilor nordice. Apoi, am avut un interviu în oficiul din Stockholm unde am cunoscut toată echipa. Apoi un alt interviu prin Skype cu managerul țărilor nordice, urmat de un test de personalitate și un test al motivației. La fiecare etapă credeam că e ultima – dar nu – continuam să trec mai departe. În cele din urmă, am rămas numai două persoane în procesul de recrutare și urma ultima etapă – interviul prin Skype cu managerul EMEA (Europa, Orient și Asia). Zic „gata, pân' aici a mers soldatul”, dar iarăși am greșit. Săptămâna asta am primit mult așteptatul „da” și am semnat contractul de muncă.

Acum voi merge în vacanță în Moldova până la sfârșitul lui august. Când voi reveni, voi începe lucrul (fiind în a 7-a lună a sarcinii). Voi lucra cinci săptămâini și apoi voi ieși liniștită în concediul de maternitate.

Citiți continuarea pe blogul Cristinei Carauș.