Povestea SURORILOR românce căsătorite cu Ariel Sharon

Evreicele Zimmermann, născute în România şi plecate, în 1949, cu familia în Israel, au fost marile iubiri ale fostului premier israelian, Ariel Sharon, care a murit la vârsta de 85 de ani, după o grea şi lungă suferinţă. Cucerit de braşovence, marele lider politic s-a căsătorit cu Margareta şi, după moartea acesteia, cu sora cea mică a ei, Rozalia.

Anul 1900. Braşov, Strada Castelului, nr. 142. Leopold Zimmermann şi soţia sa, Ida, abia căsătoriţi, se mută din Sighişoara la poalele Tâmpei, într-o casă din centrul oraşului. Doi tineri evrei, despre care istoria ştie doar atât: au avut împreună şase copii.

Negustorul Leopold şi soţia sa, asistentă medicală, îşi iau copiii şi pleacă din România în Israel, provincia Kfar Malal, în 1949, după ce familia trece prin grele încercări. Patru fraţi ai lui Leopold sunt exterminaţi în lagărul de la Auschwitz.

Până aici, e o poveste tragică de viaţă, aşa cum, probabil, aţi mai citit.

Anul 2014. Braşov, Strada Castelului, nr. 142. Aceeaşi casă, mai veche cu ceva mai mult decât un veac, cu o mansardă, veche şi ea deja. „E casa din care au fugit, alături de familie, surorile Margareta şi Rozalia. Despre originile lor am început să aflăm abia prin anii ’70 - ’80, când mai puteam obţine vize în Israel şi-i căutam pe românii fugiţi acolo“, povesteşte Valer Plugaru, vicepreşedintele Comunităţii Evreilor din Braşov.

În locul consemnat doar în file de istorie, trăiesc, acum, două bătrâne. Nu ştiu de Zimmermann, nici de celebrele românce, nici de Sharon. „Eu sunt bătrână, maică! Nu ştiu cine sunt doamnele! O fi aşa cum ziceţi, or fi fost şi pe la noi în vizită, dar poate demult, nu mai ştiu eu”, ne spune, abia iţită de după gard, una dintre bătrâne.

Margolit, cea mai frumoasă femeie

Departe de Braşovul de acum, departe de bătrânele ce nu mai ştiu nimic, avea să înceapă, în 1949, prima poveste de dragoste a Margaretei. O fată cu studii la fosta şcoală evreiască din Şcheile Braşovului, dărâmată demult. O foaie matricolă, din anul 1947, o caracterizează pe fată, dar şi pe sora ei, Rozalia, elevă a aceleiaşi şcoli, drept bune la carte, „inteligente, dar cam răsfăţate”.

În acelaşi document, cea mare dintre surori, Margareta, e prezentată de dascăli drept „mai timidă“, iar mezina, ca o copilă „dezgheţată“, cu aptitudini de lider.

Povestea de dragoste a timidei Margareta cu fostul premier Ariel Sharon a început la scurt timp după ce familia Zimmermann s-a mutat în Israel.

„Într-o zi, în timp ce udam grădina de portocali, am zărit o fată care cultiva legume pe câmpul de lângă casa noastră. Niciodată în viaţa mea nu văzusem o femeie mai frumoasă“, povestea Sharon, în cartea autobiografică, despre Margolit, aşa cum avea să îşi alinte prima iubire.

Atunci, în toamna lui ’49, tânărul Ariel şi românca Margareta s-au întâlnit pe una dintre aleile care duceau spre ferma familiei Sharon. După un an şi o poveste de iubire, s-au căsătorit, cu binecuvântarea familiilor. Margareta era soră medicală, iar Ariel, îndreptat spre cariera militară încă de la 14 ani, trecea prin toate testele, de la soldat la general.

În 1960, s-a născut fiul lor, Gur, an în care Margolit a renunţat să mai muncească, îngrijindu-se doar de copil şi de ferma familiei. Fericirea celor trei n-a durat însă mult, după ce, în 1962, soţia lui Ariel moare într-un accident de maşină, înainte să împlinească 32 de ani.

Lili, cea mai puternică iubire

După tragedie, conform tradiţiei iudaice, sora mai mică a Margaretei, Rozalia, a trebuit să se îngrijească de micul Gur. S-a mutat în casa surorii, l-a adoptat pe băieţel şi, după doar un an, românca şi Ariel Sharon aveau să şocheze toată comunitatea, anunţându-şi căsătoria.

„De când a murit Margolit, Lili a fost mamă pentru Gur, iar relaţia noastră s-a transformat într-una de dragoste profundă şi sinceră prietenie“, povestea fostul premier al Israelului în aceeaşi carte biografică.

Copilul a murit, însă, la doar trei ani după mama lui, într-un stupid accident cu o armă de vânătoare. Spre deosebire de Margareta, românca Rozalia Zimmermann s-a remarcat la nivel internaţional, fiind mai tot timpul prezentă în paginile ziarelor şi caracterizată drept o luptătoare pentru drepturile evreilor, dar şi omul cu care Sharon se consulta atunci când lua decizii politice importante.

Lili şi Ariel Sharon erau recunoscuţi că mergeau împreună în mai toate vizitele oficiale. „Cea de-a doua soţie, Rozalia, a vizitat Braşovul în 1988, când a venit împreună cu soţul ei. Venise să vadă casa în care s-a născut, şcoala în care a studiat, să găsească urme ale familiei Zimmermann.

Era foarte interesată de felul în care evoluase România, dar mai ales cum se transformase Braşovul după 40 de ani de la fuga lor!“, şi-a amintit Valer Plugaru, care a participat, alături de sute de evrei din ţară, la singura vizită a familiei Sharon în România.

În volumul „Monografia comunităţii evreieşti din Braşov“, scris de Sami Fiul şi lansat în 2006, două pagini îi sunt dedicate familiei Zimmermann şi vizitei soţilor Sharon la Braşov. Rozalia e descrisă ca o femeie „amabilă, comunicativă, mare iubitoare de muzică şi pictură“.

La zece ani de la vizita în România, Lili Sharon a primit diagnosticul de cancer şi, timp de doi ani, a încercat să-şi ascundă boala. A urmat tratamente în Israel şi SUA, însă, la 25 martie 2000, a murit. Aşa cum îşi dorise, Lili Sharon a fost înmormântată pe un deal al fermei familiale. După moartea ei, Ariel Sharon, care i-a fost soţ timp de 37 de ani, nu s-a mai căsătorit.

Spionat de Ceauşescu la vizita în România

Ariel Sharon a fost o singură dată în România, în primăvara lui 1988, în Braşov, oraşul natal al soţiilor sale. A fost însoţit de Lili, ultima nevastă, şi, timp de două zile, a vizitat oraşul, precum şi locurile în care au trăit membrii familiei. Tot atunci, Ariel Sharon le-a ţinut un discurs evreilor de la noi, de care îşi amintesc cu emoţie şi acum mulţi dintre ei.

„A fost singura dată când l-am văzut pe marele om politic Ariel Sharon. Ne-a ţinut o scurtă prelegere în care ne-a vorbit despre situaţia politică a acelor vremuri. Era un om vioi, un om foarte bine informat şi care ştia să impună respect prin prezenţa sa“, a povestit Valer Plugaru, vicepreşedintele Comunităţii Evreilor din Braşov.

Sharon, amuzat de microfoane

Într-o carte scrisă de fiul cel mic al lui Ariel Sharon, Gilad, intitulată „Sharon: The Life Of A Leader“ (n.r. – „Sharon, viaţa unui lider“), acesta povesteşte un episod din timpul călătoriei tatălui său în România, în calitate de reprezentant al Armatei Israelului, când România era sub regimul Ceauşescu.

Fiul lui Sharon precizează că tatăl său ar fi descoperit un microfon în camera de hotel în care fusese cazat. Amuzat, a vorbit direct în microfon, lăudându-şi gazdele, dar totodată anunţând că a rămas fără săpun. În câteva minute, un angajat al hotelului i-a adus săpun, cel puţin aşa se arată în carte.

Cel mai mare om politic al Israelului

Ariel Sharon, pe numele său adevărat Ariel Scheinerman, s-a născut în 27 februarie 1928 în familia unor emigranţi ruşi, fugiţi din ţara natală pentru a scăpa de sovietizare. Familia sa avea o fermă în provincia Kfar Malal, nu departe de Tel Aviv.

Sharon a fost recunoscut drept unul dintre cei mai mari lideri politici ai Israelului, după obţinerea independenţei din 1948. A servit în armata israeliană timp de 25 de ani, când s-a retras, în rang de general. La doar 20 de ani, în timpul Războiului de Independenţă al Israelului din 1948, primea comanda Brigăzii Alexandroni.

În 1967, în timpul „Războiului de şase zile“, a condus trupele israeliene. Doi ani mai târziu, Sharon a fost avansat şef al Forţelor de Apărare Israeliene (IDF). În 1973 s-a retras din armată şi şi-a început cariera politică. A fost ales membru al Knesset-ului (n.r, – Parlamentul israelian), în 1973, iar un an mai târziu a devenit consilier pe probleme de securitate al prim-ministrului Yitzhak Rabin.

În 1981, devine ministru al Apărării, în dificila perioadă a războiului cu Libanul. Între 1983 şi1984, Sharon este numit ministru fără portofoliu, iar în perioada 1984 - 1990 ocupă funcţia de ministru al Comerţului şi Industriilor. În această calitate, Sharon încheie primul Acord de Liber Schimb cu Statele Unite. Între 1990 şi 1992, devine ministru al Construcţiilor şi preşedinte al Comisiei pentru probleme de imigraţie.

În 1998, Ariel Sharon primeşte portofoliul ministerului de Externe, postură din care iniţiază negocierile de pace cu Autoritatea Palestiniană şi cu alte state din Orientul Mijlociu. După alegerea lui Ehud Barak ca prim-ministru al Israelului, în 1998, Ariel Sharon devine preşedintele interimar al Partidului Likud.

Din februarie 2001, Sharon ocupă fotoliul de premier al Israelului, până în 2006, când a intrat în comă. Marea realizare a mandatului său – recunoscută de comunitatea internaţională – va rămâne pasul uriaş pe care l-a făcut în direcţia procesului de pace cu Organizaţia de Eliberare a Palestinei, prin retragerea coloniştilor evrei de pe Fâşia Gaza, după 38 de ani de ocupaţie.

Opt ani în comă

Ariel Sharon a suferit un atac cerebral la 4 ianuarie 2006. Starea i s-a înrăutăţit în scurt timp, când a intrat în comă, ceea ce i-a determinat pe medicii de la Spitalul Universitar Hadassah din Ierusalim să propună familiei să-l deconecteze de la aparate pentru a nu prelungi suferinţa lui Sharon, precum şi a rudelor.

Cu toate acestea, familia a dorit ca Sharon să fie tratat în continuare, ceea ce a dus la noi investigaţii şi operaţii care păreau, iniţial, să dea rezultate. Ariel Sharon a rămas însă într-o stare vegetativă permanentă. A fost mutat la Centrul Medical Sheba, unde a fost supravegheat atent şi mişcat pentru a preveni apariţia escarelor, apoi la spitalul Tel Hashomer din Tel Aviv.

Tipul de tratament folosit a permis menţinerea în viaţă a lui Sharon, dar nu a existat niciodată şansa de recuperare, aşa cum au precizat medicii în repetate rânduri. Fostul premier israelian Ariel Sharon a decedat pe 11 ianuarie 2014, la vârsta de 85 de ani.

Sursa: adevarul.ro