Petru Hadârcă: „Cea mai mare greșeală pe scenă este atunci când joci teatru”

rri.ro

Tradiție // „Teatrul românesc la București, Iași și Chișinău” și „Reuniunea teatrelor naționale” tindem să fie două evenimente de lungă durată

În curând, spectatorii din Republica Moldova vor avea ocazia să aprecieze patru spectacole din repertoriul teatrelor naţionale de la Bucureşti şi de la Iaşi în cadrul unui turneu inedit.

Mai multe despre proiectul, care se află la a doua ediție, despre teatrul radiofonic, dar și despre schimburile culturale ne povestește directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, Petru Hadârcă.

Domnule Hadârcă, Teatrul din Chișinău deja a prezentat în cadrul turneului două spectacole autohtone peste Prut. Care a fost impactul acestora?

Noi suntem la a doua ediție a proiectului, pe care l-am lansat în 2014, atunci când am organizat „Teatrul românesc la București și Chișinău”. Anul acesta am cuprins și Teatrul din Iași. În luna ianuarie, ne-am aflat la București și la Iași cu spectacolele noastre, care au avut un impact emoțional, iar spectatorii ne-au așteptat cu multă nerăbdare ca și la turneele trecute.

Acum urmează ca Teatrul Național „I. L. Caragiale” și Teatrul Național „Vasile Alecsandri” să vină la noi săptămâna viitoare. Pe 23 și 24 martie vor juca bucureștenii. Ei vin cu spectacolele „Între noi e totul bine”, regizat de Radu Afrim, și „Douăzeci de ani în Siberia”, regizat de Sorin Misirianțu.

Pe data de 26 martie vor juca actorii din Iași în piesa „Pălăria florentină” de Silviu Purcărete, un spectacol masiv pe care l-am văzut de două ori și am rămas impresionat, iar pe 27 martie vor juca un spectacol după textul lui Matei Vișniec, „Cabaretul cuvintelor”, regizat de Ovidiu Lazăr.

Aceste spectacole vor fi jucate de Ziua Unirii. Credeți că Unirea în teatru a fost realizată?

Este un proiect de suflet, pe care și la ediția trecută l-am realizat în această perioadă. Mulți sunt cei care consideră că teatrul deja s-a integrat, este unit, putem fi prezenți la București, Iași, Cluj, Timișoara așa cum oricare teatru din România poate fi prezent la noi pe scenă fără nicio problemă.

De asemenea, ne dorim ca acest proiect să fie unul de lungă durată. La toamnă organizăm „Reuniunea teatrelor naționale” de pe ambele maluri ale Prutului. Deja și-au anunțat prezența cam toate teatrele din țară. La anul viitor va urma și acest turneu. Ne dorim ca aceste două evenimente de amploare să devină o tradiție, mai ales că în teatrul de aici și de peste Prut aproape că nu se mai observă diferențe.

Evenimentele de acest fel presupun o organizare minuțioasă. Care sunt dificultățile pe care le-ați întâmpinat la această ediție?

Dificultățile sunt dintre cele financiare, dar trebuie să ne descurcăm și facem față de dragul spectatorilor. Cazările, transportul costă. Sunt anumite cheltuieli, pe care ni le asumăm, mai ales că avem și prieteni, care ne susțin, dar și spectatori, de dragul cărora facem asemenea evenimente.

Mai sunt și probleme de alt ordin. Bucureștenii urmau să vină cu spectacolul „Butoiul cu pulbere”, dar unul dintre actori a suferit o intervenție chirurgicală și din cauza problemelor de sănătate nu s-a putut deplasa la Chișinău. Sperăm, totuși, că în toamnă actorul se va face bine și va veni cu acest spectacol la „Reuniunea teatrelor naționale”.

De ce credeți că este important să se investească în teatru, mai ales în Republica Moldova?

Teatrul este sănătate. Teatrul poate schimba lucrurile în bine, mai ales dacă ținem cont de momentele anilor ´80, când prin teatru ne-am păstrat identitatea, prin teatru am apărat limba română, prin teatru am încercat să ne impunem cu anumite momente din viața socială.

La Teatrul Național se rupeau ușile la spectacolele lui Dumitru Matcovschi și la alte spectacole. Eu mă bucur că în ultimul timp spectatorii vin tot mai des la teatru și că au obosit de ecran.

Concurați cu „teatrul” din politica autohtonă?

Nu cred că noi concurăm. Politicienii concurează cu noi. Ne iau pâinea uneori. Noi ne vedem de meseria noastră. Adevărul este că noi nu jucăm teatru, noi trăim, suntem implicați cu sufletul în spectacol. Cea mai mare greșeală pe scenă este atunci când joci teatru. Poate actorii politici joacă teatru. Noi îl trăim.

Domnule Hadârcă, în această săptămână ați fost la București cu o premieră. Despre ce spectacol este vorba?

Am lansat un spectacol la radio, după cartea „Foametea”, semnată de Larisa Turea. Noi am crescut cu spectacolele radiofonice, iar în România există acel Teatru Național Radiofonic, care are o audiență foarte mare și sunt montate multe spectacole pe an, fiind o concurență frumoasă, pentru că teatrul „sufletului”, așa cum îi zic eu, teatrul auditiv este o forță și o altă posibilitate de a te face auzit și de a comunica cu spectatorii.

De ce credeți că la noi este mai neglijat teatrul radiofonic?

Acum un an a fost anunțat Anul teatrului radiofonic și în fiecare zi erau puse pe post spectacole din arhiva radioului nostru național și nu au încăput toate în 365 de zile. Acum e adevărat că se montează mai puține. Or, la București există altă tehnică, alte posibilități, alte condiții. Sunt două studiouri în care poți să înregistrezi pașii sau alte sunete pe viu. Bineînțeles, nu ca la început, când chiar se înregistra totul pe viu. Se făceau sunete de ploaie, de vânt în studio, pentru că nu erau efecte sonore ca în prezent.

Ce alte proiecte pregătește Teatrul Național pentru această primăvară?

Pregătim pentru luna aprilie două premiere. Atunci vom bucura spectatorii cu o comedie franceză cu parfum de epocă interbelică și un spectacol de dramaturgie națională, bazat pe textul lui Ion Druță, „Casa mare”, în regia lui Alexandru Cozub. Ulterior, în iunie, e posibil să avem un alt turneu, dar deocamdată rămâne surpriză.

Vă mulțumim!