OPINIE // „La revedere, Dorin. Te vedeam președinte, dar s-au băgat Lupu cu Filat în față”

La revedere, Dorin. Drum bun mai departe. Mai departe de Primărie. Ai fost un primar prost, dar câțiva ani ai fost primarul meu. Te-am ales eu și alții ca mine, care, de îndată ce am împlinit 18 ani, am mers la vot pentru tine și PL. Unii am reușit chiar să ne convingem și părinții să voteze cu tine. Ți-am strigat numele în piață în aprilie 2009.

Te vedeam președinte, dar s-au băgat Lupu cu Filat în față. Plahotniuc era mai mult un mit, iar noi știam că tu ești viitorul. Erai tânăr-tânăr, aproape ca noi. Ai învățat în România și chiar la Sorbona. Sorbona! Numai numele acesta cât prestigiu îți dădea în ochii noștri. Gata, tu erai schimbarea adevărată. Tu nu ai fost educat în URSS. Aveai patriotismul celor din Mișcarea de Renaștere Națională, dar fără rămășițe de mentalitate sovietică. Erai Omul Nou.

Președinte n-ai ajuns, dar ce bucurie când ai câștigat al doilea mandat! Cum l-ai bătut pe Dodon la limită! Ca la fotbal – gol în minutul 91! Cântam cu prietenii „Treceți batalioane române” și ciocneam berile în cinstea ta!

Ce-i drept, era cam ciudat că, la un moment dat, mai mult apărea Ghimpu pe la televizor decât tine. Dar mă învățasem să-l plac. Avea haz, cum ar zice frații de peste Prut. Lupu era Lupu, Filat era corupt, Urecheanu era mort, cu cine să ții?

Pe de altă parte, limba română, desigur, era frumoasă, dar orașul parcă rămânea la fel. Clar, îți puneau bețe în roate Filat și Lupu. Sau, mă rog, Plahotniuc, care s-a dovedit a fi neplăcut de real. Și tu cu Ghimpu erați suspicios de apropiați de acest Plahotniuc.

Apoi lucrurile au cam luat-o la vale. Gheretele au continuat să se înmulțească, lumea a început să plece din PL. Nu prea mai înțelegeam cine e de partea cui. Filat a ajuns la închisoare, liberalii tăi ba au ieșit, ba au revenit la guvernare. Până la urmă, în ajunul noilor alegeri locale, nu mai erai tânărul cu diplomă de Sorbona. Erai nepotul lui Ghimpu, iar Ghimpu era în buzunarul lui Plahotniuc. Eram trist. Nu te-am mai votat.

Suntem mai mulți ca mine. În 2009, îți strigam numele în PMAN, în timp ce Greceanîi amenința că ne împușcă. În 2015, nu mai puteam alege între tine și Greceanîi. Aș vrea să zic că ai fost un fel de Roșca al generației mele. Dar, trebuie să recunosc, Roșca e la un alt nivel. Tu, însă, ai distrus sau măcar stins idealismul tineresc al multora ca mine.

Și totuși, acum că pleci, vreau să-ți mulțumesc. Am învățat multe de la tine. Am învățat că incompetența e la fel de periculoasă ca tancurile rusești. Am învățat că mocirla corupției înghite deopotrivă dinozauri sovietici și tineri pro-europeni. Am învățat că limba română nu repară drumuri și că tricolorul nu salvează parcurile.

Și da, îți mulțumesc că ți-ai dat demisia. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Aștept noile alegeri și sper să nu uităm lecțiile pe care ni le-ai dat. La revedere, Dorin.

Eugen Muravschi, moldova.org.