OPINIE // Istoria dezvoltării urbane a Chișinăului și de ce e timpul ca zona Circului să aibă clădiri moderne în loc de COLIBE părăsite


Cu ani în urmă, niște jurnaliști britanici relatau, după o excursie la Chișinău, că-i cel mai urât oraș din lume, cu un aspect urbanistic sinistru, cu străzi murdare și prost iluminate, cu ghene de gunoi răsturnate, cu câini vagabonzi, cu lume dezamăgită, ce-și acordă puțină atenție ținutei vestimentare…Bieții jurnaliști nici n-aveau de unde să știe că iubita noastră capitală a avut parte, din păcate, de stăpâniri hrăpărețe și mincinoase, lipsite de viziune urbanistică, cu un nivel de competență în domeniu de zero barat, se arată într-un material de pe site-ul coment.md, semnat de Valentin Erhan.
Potrivit autorului, dacă exista un plan urbanistic general de dezvoltare, atunci s-ar fi pus capăt haosului de pe străzi, stradele și trotuare. Acesta remarcă că în Chișinău s-a trăit în două lumi paralele.
„Toată sărăcimea era situată în vale, în adevărate ghetouri ale celor lipsiți de apărare. Chiar și ,,iubitul” Leonid Ilici Brejnev, în 1974, la încheierea vizitei la Chișinău, hotărăște să parcurgă distanța de la Chișinău la Iași cu trenul, numai că, la nici un minut din Gara Mare, a rămas consternat de priveliștea apocaliptică a așa-ziselor case ale moldovenilor, ce se vedeau prin geamul vagonului. Se spune că i-ar fi reproșat neavenitului de Ivan Bodiul ,,Cito eto za Șanhai, Vanea?!” Și-atunci s-a hotărât a ridica o perdea de case multietajate de la Gară până la Uzina de Tractoare. Au fost aruncate la gunoi osemintele strămoșilor, ce au fost înmormântați pe promontoriul de la biserica Măzărache până la strada Ismail.
Să ne imaginăm ce-ar fi ajuns Chișinăul dacă nu veneau dezvoltatorii să construiască case confortabile, cu regim autonom de încălzire și asigurare cu apă caldă, cu locuri de parcare la subsol, cu spații comerciale la parter? Cât ar fi adăugat la urâțenia generalizată continuarea construirii de case model 143, cu camere înguste, cu conducta de gunoi prin inima casei, cu armate de șobolani, care-ți intrau în apartamentul de la etajul 20? Îngrozitoare imagine! Într-o încolăceală de interese meschine, cu probleme la fiecare pas, este destulde greu de conceput că se poate urmări o linie ascendentă în abordarea noului, a spălării de-o mentalitate anchilozată în epoca sovietică a unui ,,bine” imaginar. Și totuși, apar, ce-i drept cu greu, mai în toate cartierele, case noi, cu abordări urbanistice, ce se întrec la capitolul confort sporit de civilizație. Parcă toate merg cu greu, dar spre bine, de n-ar apărea, din când în când, câte un hop precum celdin mahalaua numită foarte inspirat de cineva, cu veleități poetice probabil, de i-a zis ,,Nahalovka”, o zonă din imediata apropiere de bisericaSf. Împărați Constantin și Elena”.
Autorul mai spune că în zona Circului locuia cea mai nedreptățită pătură socială a Chișinăului. „O zonă de colibe, care erau acoperite cu carton gudronat sau nici atât, fără apă curentă și canalizare. De la ce a început războiul? În imediata apropiere de bisericuță, în zona numită ,,nahalovka”, un apendice al celei din grota mare, pe unde un pârăiaș își duce apele în Bâc, și unde prin anii 2000 se izbutise eliberarea parțială a zonei de imaginea prăpăstioasă a așa-numitelor case. Mai mulți oameni de bine au încercat să facă în zonă un popas turistic. (…) Comunitatea rușilor-lipoveni a început lucrările de reparație la biserica Măzărache, mai bine zis de distrugere a tot ce-a fost moldovenesc: pietre funerare, picturi murale, înlocuindu-le cu cele rusești, însăși portalul, ce făcea parte din ansamblul zidului de piatră, ce înconjoară biserica, imprimându-i aspect de cetățuie, a fost modificat. Până atunci avea înălțimea cât să treacă un călăreț, iar noii stăpâni au găsit că-i mai bine să-l mărească pe orizontală și verticală astfel, încât să treacă liber camionul KAMAZ cu materiale de construcție”.
De ce ne temem de nou, se întreabă autorul. „Desprinderea de-o perioadă întunecată, cu prezența multor zone ,,botezate” (nahalovka) este cât se poate de anevoioasă. Una din zonele cu păcat a mai rămas, cum spuneam, în apropierea bisericii Sf. Împărați Constantin și Elena, unde parohul bisericii apără cu înverșunare un sector profanat și răsprofanat până în zilele noastre, cu tot felul de colibe, fără apă și canalizare, în perioada sovietică, cu o fostă bază a pompierilor, retrasă între timp în altă parte, cu toată tehnica din dotare; cu apariția Circului de Stat, cu construcțiile adiacente: arena mică pentru copii, rezervația animalelor dresate, garaje, depozite, pentru care părintele respectiv are doar un răspuns: ,,Poselilisi i ladno.”, adica ,,lăsați-i în pace”… Deci, când păcatul atingea cote maxime, cu cele enumerate în poarta bisericii, toate au fost doar ,,Ladno”, iar acum când s-a găsit un dezvoltator, și anume „Urbanconstruct”, cu reale intenții de a revigora zona și a respecta tradițiile creștinești, care își propune să ridice trei blocuri de locuit, cu locuri de parcare la subsol, cu spații comerciale la parter, cu o școliță, cu o grădiniță, cu obligația fermă de a repara biserica și de a aduce în ordine teritoriul bisericii și cimitirului, cu obligația de a strânge cu grijă posibilele oseminte la decopertarea suprafeței, apoi urmând îngroparea lor creștinească, cu sculptarea numelor celor înmormântați, pe granitul unui monument special construit. Tocmai acum nu-i bine și gata. Poate că am înțelege, într-o oarecare măsură, supărarea preotului, că din câte se vorbește, ar fi fost indus în eroare, sau, mai bine zis, i-au tras țeapă dezvoltatorii ce-au ridicat blocuri de locuit dinspre Visterniceni, în imediata apropiere de biserică. Cică i-ar fi promis să repare, să ajute, să facă multe de toate pentru lăcașul de cult, dar, din păcate, a dat uitucii peste respectivii dezvoltatori și-a rămas parohul cu buza umflată. Acum, știind că se cere și părerea lui la viitoarea lucrare, atacă nemilos, schițează, în prezența enoriașilor, cea mai sumbră situație, că se va strica iremediabil toată frumusețea, că orășenii nu vor vedea biserica de pe bulevard, deși blocurile de locuit vor fi la 78 de metri de biserică, că îi mare păcat să se construiască pe unele posibile morminte, deși cu greu cineva serios intenționat ar putea identifica un mormânt concret, fiindcă au avut grijă la timp rudele și au deshumat osemintele celor dragi, înmormântându-le la Doina.
Pe lângă faptul că se creionează o realitate închipuită în fața enoriașilor, îi cheamă la nesupunere, având un registru în biserică, unde sunt îndemnați enoriașii să-și exprime dezaprobareafață de intenția dezvoltatoruluidea face un lucru frumos și necesar în fond. De aici și poziția plină de negativism a primarului general al municipiului Chișinău Ion Ceban, că ,,atâta timp, cât voi fi eu primar general, nu se va ridica nici un bloc locativ acolo”, deși terenul aparține 99 % dezvoltatorului. Poate era mai cu cap ca primarul să lase aerul doctoral și sărăspundă cum o fac oamenii politici: ,,să cunoaștem, întâi de toate, opinia specialiștilor în domeniu, să vedem ce spune Ministerul de resort, Uniunile de creație și când vom avea pe cântar poziția pro și contra, ne vom pronunța numaidecât.”
Dacă toate popoarele lumii ar fi păstrat asemenea zone numite cu pitorescul ,,nahalovka”, unde s-ar fi ajuns? Da’ ce-ar fi ajuns China, dacă ar fi ascultat părerea câtorva babe amețite și surde? Cum arătau orașele chinezești prin anii 60-70? Uitați-vă la ele acum, că sunt trecute de mut în anul 3000, pe când noi mai păstrăm zone întunecate.
Nu știe nimeni ce va fi în grota – canion de lângă Circul de Stat, cum nu se știe dacă are rost să reconstruiești Filarmonica de Stat în atâta strâmtoare pe strada Varlaam. Apropo, președintele Uniunii Arhitecților din R. Moldova, Iurie Povar s-a pronunțat cu subiect și predicat, ca cea mai competentă persoană în domeniu, în favoarea înălțării acâtorva blocuri lângă Circul de Stat – zona invocată de noi – pentru e echilibra spațiul din ambele părți ale bulevardului Grigore Vieru, fiindcă pe dreapta sunt ridicate blocuri frumoase, iar pe stânga avem doar clădirea solitară a Circului de Stat. Structura terenului permite ridicarea de blocuri multietajate, deoarece se află pe o solidă stâncă de piatră. Ne întrebăm și noi ca fiecare om: oare dl Povar nu știe ce spune și cui ajută o opoziție dirijată?
Orașele-minune ale lumii, cărora le citeai din cosmos urâțenia, mizeria și neputința, prin deceniile trecute, au intrat în mileniul trei cu urbanizarea, au acționat în baza unui plan urbanistic futuristic, bine argumentat, ținând cont de prezentul și viitorul locuitorilor și al statului în ansamblu. Din păcate, pentru noi, planuri urbanistice de talia orașelor din Asia de sud-est și ale celor din zona Golfului Piersic se aseamănă cu o călătorie pe planeta Marte. De ce oare?”, se mai întreabă autorul.
La începutul lunii februarie curent Consiliul Național al Monumentelor Istorice a aprobat proiectul de edificare a unui complex multifuncțional în apropierea Circului, însă subiectul a provocat critici în spațiul public, deoarece ar fi afectată vizibilitatea dar și fundația bisericii Sfinților Împărați Constantin și Elena. Reprezentanții Companiei „Urbanconstruct” au respins acuzațiile și au afirmat că biserica nu va afectată, dimpotrivă - vor fi făcute renovări și amenajări din contul companiei.











































































