O lumea întreagă este afectată din cauza copilăriei pe care a avut-o Vladimir Putin. „Un copil al străzii”, cu răni nevindecate. Paralelă între atrocitățile care se desfășoară astăzi în Ucraina şi viața pe care a avut-o în copilărie

Copilăria lui Vladimir Putin este demnă de un roman. Veți vedea o paralelă între atrocitățile care se desfășoară astăzi în Ucraina şi viața pe care a avut-o în copilărie.

Născut în 1952 Leningrad, Vladimir Putin a fost un copil al străzii într-un oraș devastat de un asediu oribil de către naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un genocid descris ca fiind cel mai distructiv asediu al unui oraș din lume.

Tatăl lui Putin a fost grav rănit în război, mama lui aproape că a murit de foame. Locuind într-un apartament infestat de șobolani cu alte două familii, nu avea apă caldă, nici cadă, toaletă defecte, căldură puțin sau deloc. Tatăl său lucra într-o fabrică; mama lui făcea tot felul de munci pe care le găsea. Copil mic la acea vreme, Putin a fost lăsat să se descurce singur, agresat grav de alți copii.

De la părinții săi, el a moștenit trauma lor din timpul războiului personificată de forțele naziste care le amenințau existența, le devastau orașul și le ucideau prietenii și familia. Părinții săi, care se luptau să supraviețuiască, erau absenți sau prea traumatizați pentru a fi atenți la fiul lor. Nu se menționează alți membri ai familiei: fără bunici, mătuși, unchi, veri.

În timp ce experiențele de adversitate din copilărie s-au acumulat, două experiențe pozitive i-au schimbat traiectoria: după ani de zile în care a fost etichetat ca făcător de probleme în școală, un profesor l-a ajutat să-și realizeze potențialul. A excelat în liceu, a învățat judo pentru a se apăra, a obținut o diplomă în drept și a fost selectat să se alăture KGB-ului.

Dar paguba care a dus la comportamentul său actual a fost făcută. A produs un individ neîncrezător și imprevizibil și care cultivă dezinformarea pentru a-și avansa propria agendă cu orice preț.

În eseul „Ignoranța sau cum producem răul”, psihologul Alice Miller a scris: „Copiii cărora li se oferă dragoste, respect, înțelegere, bunătate și căldură vor dezvolta în mod natural caracteristici diferite față de cei care suferă de neglijare, dispreț, violență sau abuz și nu au niciodată pe cineva care să le poată arăta bunătate și afecțiune. O astfel de absență a încrederii și a iubirii este un numitor comun… Toate istoriile din copilărie ale ucigașilor în serie și dictatorilor pe care le-am examinat au arătat fără excepție că au fost victimele unei cruzimi extreme, deși ei înșiși au negat cu fermitate acest lucru”.

Cercetările arată că abuzul și neglijarea în copilărie dăunează creierului în curs de dezvoltare. Dacă un copil suferă de abuz și neglijare ani de zile fără intervenție, consecințele pot fi grave.

Dar fără acea iubire din copilăria lor, oamenii abuzați care ajung la putere pot face pagube serioase

Hitler, Stalin și Mao Zedung au suferit cu toții ani de bătăi fără milă și alte abuzuri inadmisibile în copilărie și au continuat să fie responsabili pentru moartea a milioane de oameni. Desigur, dictatorii nu pot deveni dictatori în absența unui mediu care le susține capacitatea de a acumula putere. Richard Nixon a subliniat că „forțele darwiniene ale sistemului sovietic produc nu numai lideri nemiloși, ci și inteligenți”.

Stalin a ucis aproape un milion de oameni în fiecare an în care era la putere; în 1938 l-a trimis pe Hrușciov în Ucraina, unde și-a dovedit căile sale nemiloase, eliminând 163 din 166 de membri ai Comitetului Central al acestei țări. Desigur, nu toți cei care au o copilărie abuzivă cresc să abuzeze pe alții; dar este sigur să spunem că toți dictatorii și autocrații abuzivi au avut o copilărie plină de abuz și/sau neglijență și insuficientă dragoste.

Declarațiile lui Putin pe și după 23 februarie sunt înfricoșătoare și revelatoare:

„Scopul acestei operațiuni este de a proteja oamenii care, de opt ani încoace, se confruntă cu umilințe și genocid comise de regimul de la Kiev. În acest scop, vom căuta să demilitarizăm și să denazificăm Ucraina, precum și să îi aducem în judecată pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetățenilor Federației Ruse.”

În lumina copilăriei sale, această declarație confuză despre „denazificarea” Ucrainei – o țară al cărei președinte este evreu – și apărarea împotriva genocidului are sens. În mintea lui Putin, se simte amenințat de Ucraina și se consideră o victimă. El trebuie să se apere, așa cum a făcut-o învățând judo în copilărie.

El reproșează suferința, privațiunile și amenințările existențiale trăite de familia și comunitatea sa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, experiențe îngropate atât de adânc în mintea lui încât nici măcar nu este conștient de ele. Și acum provoacă aceleași circumstanțe familiilor din orașele Ucrainei.

Dr. Sandra Bloom, psihiatru la Universitatea Drexel și fondator al Sanctuary Model and Creating PRESENCE, spunea că, dacă oamenii nu își rezolvă experiențele din copilărie și nu se vindecă, ei sunt sortiți să-și repete copilăria. Oricât de inconștient ar fi pentru Putin, este dureros de evident pentru noi ceilalți, relatează acestoohigh.com, citat de evz.ro.