O lume plină de Oscaruri și un sac cu făină

Relativitate // Dumnezeu există în măsura în care credem

De ce lasă Dumnezeu atâta suferință pe lumea asta, dacă este atât de bun? Pentru că „nimeni nu poate trăi fără suferință. Nici chiar Dumnezeu”. De ce lasă el să existe boală și bolnavi? Pentru că „boala este un fapt, nu este o pedeapsă”. De ce se tem oamenii de moarte? Pentru că „sunt complet lipsiți de curiozitate”. Dacă vă mai încearcă și alte întrebări legate de Dumnezeu, de viață, de moarte, în spectacolul „Oscar și Tanti Roz” ați putea să găsiți răspunsuri la ele. Iar dacă mai ezitați în legătură cu existența lui Dumnezeu, veniți la spectacol și o să vă convingeți.

Narațiunea

Oscar are zece ani, suferă de leucemie în stadiu terminal și-și trăiește ultimele zile într-un spital. Chiar dacă medicul care l-a operat, personalul spitalului și părinții evită să-i spună în față adevărul, băiatul știe că va muri. Această tăcere din partea „celor maturi” – „într-un spital, dragă Dumnezeu, de îndată ce pronunți cuvântul „moarte”, nimeni nu te mai aude” –, îl îndepărtează și mai mult de cei din jur. Singura care îi câștigă încrederea și bunăvoința este o infirmieră bătrână, „expirată ca iaurtul”, Tanti Roz, care s-a prezentat copilului ca o fostă luptătoare de wrestling și care îl învață cum să lupte pentru viața sa. Pentru că „un sac cu făină se găsește întotdeauna pe undeva”. Cu alte cuvinte, în orice împrejurare există o soluție. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca și cum ar valora zece ani și-l învață să-i scrie epistole lui Dumnezeu, ca să nu se simtă atât de singur și „să nu se transforme într-o groapă de gunoi a gândurilor urât mirositoare”. Astfel, Oscar parcurge în cele 12 zile care i-au mai rămas de trăit itinerarul emoționant al tuturor vârstelor și experiențelor umane.

Dumnezeu

În pofida unui Oscar în piele și oase, într-o situație absolut dramatică, Dumnezeu pare a fi personajul central al spectacolului. Scrisorile pe care i le scrie, momentele sale de reflecție și ale lui Tanti Roz despre Dumnezeu fac din acesta o prezență aievea. Un lucru este sigur: Dumnezeu nu este atât o evidență, cât o plăsmuire. O plăsmuire a unor oameni suferinzi, care au nevoie de el. Un Dumnezeu pe care îl facem să existe în măsura în care credem: „De fiecare dată când ai să crezi în El, o să existe un pic mai mult. Și dacă te ții tare, o să existe chiar de-adevăratelea. Și asta o să-ți facă bine”.

Între această abordare filosofică și prozelitism nu sunt decât câteva schimbări de decor: o cruce cu un Iisus Hristos răstignit, o lumină înspre care se îndreaptă protagonistul în momentul transcenderii dincolo și un prolog neașteptat de întins.

Avioanele de hârtie purtătoare de mesaje către Dumnezeu, lansate cumva în necunoscut, fără adresă, dar în același timp foarte concret, către spectatori, în sală, ne duc cu gândul la un Dumnezeu cu chip uman. Un Dumnezeu care „lucrează prin oameni”, așa cum e Tanti Roz.

Background

Spectacolul, dramatizat după celebrul roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Petru Vutcărău, ne face să reflectăm asupra vieții și a morții, asupra oamenilor care își trăiesc ultimele zile la spital. Dar oare câți adulți și copii sunt în pielea lui Oscar și mor torturați de boală în casele lor, fără îngrijiri și fără paliative?... Spectacolul este un proiect social care sensibilizează până la lacrimi, realizat cu susținerea Fundației Hospice Angelus, care oferă servicii de îngrijiri paliative și se ocupă, printre altele, de îngrijirea a 80 de copii moldoveni suferinzi de maladii incurabile aflați în stadiu avansat sau terminal. Șervețelele distribuite la intrare au prins bine multora.

Spectacolul „Oscar și Tanti Roz” s-a jucat în premieră în cadrul Festivalului Internațional al Artelor Scenice BITEI. Ediția din anul acesta, desfășurată sub genericul „Make Theatre, not War” („Să facem teatru, nu război”), prezintă producții teatrale din zece țări ale lumii, fiind cea mai lungă din istoria festivalului și urmând să se încheie la 15 iunie.

La inițiativa Ministerului Culturii, prin hotărâre de Guvern, BITEI a fost declarat festival de talie națională, alături de cele două festivaluri deja existente, „Mărțișor” și Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”.