O femeie din R. Moldova, UCISĂ de soț în Italia. Scrisoare răvășitoare scrisă de fiica victimei: „Ce va fi cu copiii mei?”

Samira Pătrănjel, fiica cea mare a Liliei Pătrănjel din R. Moldova, femeia care a fost ucisă recent de soț în locuința lor din localitatea Spinea, provincia Veneția din Italia, a organizat o strângere de fonduri pentru repatrierea trupului neînsuflețit.

Textul răvășitor care însoțește strângerea de fonduri este editat sub forma unei scrisori a victimei. De fapt, fiica cea mai mare a victimei povestește viața mamei și nu te poți abține să nu plângi.

Lilia Pătrănjel, în vârstă de 41 de ani, cu dublă cetățenie – română și moldovenească, a fost înjunghiată cu un cuțit de soțul ei, Alexandru Ianosi, săptămâna trecută, în noaptea de joi spre vineri, 23 septembrie 2022.

Între cei doi era o relație plină de certuri și agresiuni, iar bărbatul a ucis-o pe Lilia în timp ce copilul lor de trei ani se afla în casă. Femeia mai avea două fete, de 13 și 17 ani, dintr-o relație anterioară.

Scrisoarea pe care fiica moldovencei a scris-o ca venind din partea mamei sale, publicată de Rotalianul:

Este miezul nopții, stau trântită pe podea fără să înțeleg ce mi se întâmplă. Țiuitul liniștii îmi rupe timpanul urechii, e târziu, e trist, iar la geam stă luna roșie, prea roșie, precum culoarea sângelui și mă privește insistent.

Simt o fierbințeală prin tot corpul, încerc să mă mișc, dar puterile mă părăsesc cu viteză cosmică. Închid ochii, iar gândurile mă poartă în trecut, cu nouă ani în urmă. Dezamăgită în dragoste, decid să pun punct la capitolul bărbați. Încerc să mă dedic familiei mele. Mie și fetițelor mele.

Se spune că fiecare dintre noi are soarta scrisă deja de la naștere. În soarta mea nu mai voiam bărbați, dar uite c-ai apărut tu! Băiat frumos la chip și suflet. M-ai făcut să te îndrăgesc din prima clipă, cu plusurile și minusurile tale. Nu mi-ai promis marea și soarele, dar mi-ai promis dragoste eternă. Mi-ai promis că îmi vei iubi copiii la fel ca pe ai tăi. Mi-ai promis viață lungă și frumoasă împreună.

Dar parcă promisiunile erau pe invers! Certurile au devenit tot mai frecvente și cât mai de lungă durată. Te iubeam prea mult ca să dau înapoi și cel mai mult îmi doream o familie. Îmi doream cu orice preț o familie frumoasă și puternică!

–Vino, fata mamei, acasă!! Salvează-te!!

-O să vin, mamă, o sa vin! Îl iubesc, încă o șansă!

Șansele veneau și plecau, iar bătăile erau la ordinea zilei. Ai făcut ca să plece fetele de la mine, dar te-am înțeles. Nu sunt sânge din sângele tău, deci e corect așa. Mă băteai zi de zi cu picioarele, dar te înțeleg, este o formă de dragoste. Mă iubești prea mult, ești gelos, avem un copil împreună, deci e normal să mă bați, e natural să te iert, sunt sigură că mă iubești!

Ultima oară m-ai bătut așa de tare, încât nu am mai rezistat. Am plecat. Dar în zadar! M-ai găsit! M-ai implorat să te iert și mi-ai jurat iubire. Doamne, oare când se va termina tot răul, toată maltratarea aceasta? Când oare voi fi fericită, când Doamne vor avea copiii mei viața liniștită??

Dar culmea a fost când m-ai amenințat că, dacă plec, mă omori. Sigur că nu am crezut, în mine eram chiar orgolioasă de faptul că nu poți trăi fără mine. Că mă iubești așa de tare, încât mă ameninți și cu moartea.

-Vino, fata mamei, acasă!! Salvează-te, scumpa mamei!

-O să vin mamă! O să vin… Îl iubesc și mai rămân cu el!

Deci, mă întorc acasă. Fără să știu, fără să cred că de fapt voi fi ucisă, dacă mă întorc acasă. E noapte. E trist. Și luna roșie mă privește cu ochii înlăcrimați. Stau întinsă pe podea, stau într-un lac de sânge. Iar tu stai și mă privești fumând țigară după țigară, cu un calm de nu a mai văzut pământul! Dar de ce fumezi cu mâna stângă? Ah, acum văd, acum înțeleg, în mâna dreaptă ai un cuțit. Cuțitul cu care m-ai înjunghiat nu o dată, ci de mai multe ori!

Ochii mei îți pun întrebarea de ce?? Tu nu-mi răspunzi. Dar poate nu-i târziu, cheamă ambulanța! Nimic. Rămâi așa, imobil, până la 5 dimineața. Cerul devine străveziu. Luna a plecat. E totul rece în jurul meu. În sfârșit totul s-a terminat.

Mamă, iartă-mă! Mamă, vin acasă! Scumpul meu soț, te-am iubit atât de mult că am plătit cu viața! Mamă, vin acasă! În sfârșit m-am eliberat! Dar ce va fi cu copiii mei? Arinuța, iartă-mă! Iartă-mă, la ai tăi 13 ani! Ianis, iartă-mă! Ai doar 3 anișori!! Samira, ai 17 ani, iartă-mă, scumpa mea! Toată încrederea este în tine acum, ai grijă de frățiorii tăi!

23 septembrie, orele 5 dimineața. Sandu a fost luat de carabinieri cu mâinile legate și capul plecat. Pe Ianis l-au luat carabinierii și l-au dus la spital după șocul psihologic pe care l-a avut. Eu, Lilia Lopatiuc! Sac negru! Frig! Întuneric! Ambulanța a plecat goală. Plec cu mașina celor de la Pompe Funebre. Sunt liberă! Mamă, vin acasă!!!