Vor muri democrații comuniști?

Semne diacritice

A da foc pentru a șterge urmele unui furt, ale unei fraude, ale unei crime este un procedeu destul de răspândit prin locurile unde construcțiile se fac din material inflamabil. De aceea, ipoteza premeditării, a intenției ascunse este luată în calcul în mod obligatoriu la cercetarea originii oricărui incendiu.

Un procedeu similar este folosit și în politică, inclusiv în cea moldovenească, pentru a camufla adevăratele intenții sau motive care stau în spatele unor decizii, unor acțiuni ale politicienilor, când acestea compromit propriul partid. Se organizează un „incendiu”, se pune o „bombă” mediatică pentru a nimici urmele care trădează interesele ascunse, deloc nobile, incoincidența vorbelor cu faptele.

Lupu cu aruncătorul de flăcări

Zilele trecute a fost observat umblând cu un „aruncător de flăcări” liderul PD, Marian Lupu, descărcându-l în direcția PL. Explicând la un post de televiziune de ce nu mai e posibilă revizuirea acordului Alianței Politice pentru o Moldovă Europeană, ca să fie inclus și PL, dl Lupu s-a lansat în niște acuzații care surprind prin caracterul lor primitiv, superficial, dar și dușmănos față de un partid cu care PD s-a aflat timp de cinci ani la guvernare. El i-a speriat pe telespectatori că liberalii puneau la cale suferințe grele, materiale, dar și morale, iubitului popor moldovenesc, prin desființarea raioanelor și formarea județelor, dar mai cu seamă prin uneltiri unioniste și subminarea veșniciei statalității moldovenești. „Ei (liberalii) de aceea au şi solicitat unele funcţii, pentru a-şi putea promova politica antistatală”, a declarat Lupu, citat de IPN. Cu alte cuvinte, nu merită să deplângeți moartea înainte de naștere a coaliției PLDM-PD-PL, liberalii nu merită încrederea poporului, ei sunt elemente dușmănoase, subversive, căci prin coaliție „vroiau să ajungă la lichidarea statalității Republicii Moldova”.

Vigilența PD vs. strategia PL

Și de ce n-au ajuns? Fiindcă era vigilent dl Lupu sau fiindcă PD s-a cramponat de Ministerul Transporturilor și s-a speriat de un procuror general străin? Și dacă dl Ghimpu era mai șmecher, mai priceput în ale strategiei politice și renunța la Ministerul Transporturilor și la procuror străin pentru a-și atinge scopul „lichidării statalității” prin intermediul unui alt minister și al unui alt procuror general? Se poate spune că glonțul liberal a trecut pe la tâmpla statului molotovenesc! Din „fericire” pentru stataliștii noștri musculoși, obiectivul prioritar al liberalilor nu este unirea Repubicii Moldova cu România, ci „unirea” PL cu Ministerul Transporturilor.

În aparență, dl Lupu „arde punțile”, cum scrie Igor Boțan pentru www.promis.md, deși, se știe, la noi punțile politice nu ard, oricât foc ai pune sub ele. În realitate, liderul democraților „drege busuiocul”, el s-o fi gândit cu mintea de pe urmă că nu arată frumos pentru reputația PD să manifeste frică pentru un procuror general recomandat de UE și nu-i stă bine să se țină cu dinții de un minister oarecare. Gafa trebuia corectată, se cerea să facă ceva ca „poporul” să uite cele spuse de el mai înainte. De aceea, inventează o altă explicație pentru constituirea unei APME cu două capete, o explicație care să pună vina pe umerii PL și să prezinte PD-ul drept o formațiune care ține piept dușmanilor statalității.

Cu gura lui Voronin

Pretenția sa de apărător al statalității nu e originală. Lupu vorbea cu gura lui Voronin, de parcă nu a părăsit niciodată PCRM-ul. Referința la județe e un fel de panglică roșie fluturată în fața taurilor comuniști. Județele au fost printre primele reforme pe care le-au anulat comuniștii, venind la putere în 2001, invocând exact motivele menționate de Lupu. Liderul PD nu a pomenit de data aceasta de atitudinea PD față de ideea renunțării la neutralitate și a aderării la NATO cu care liberalii au mers în campania electorală, dar aceasta se poate deduce din context. Să fie întâmplător faptul că PCRM vine cu propunerea adoptării unei legi care să confirme neutralitatea stipulată de Constituție?

Dacă impresia că liderul PD vrea să se „poziționeze” ca succesor al lui Voronin în ce privește lupta intransigentă cu „dușmanii statalității”, s-ar putea ca nu comuniștii să moară democrați, după cum scria Petru Bogatu în Ziarul NAȚIONAL, ci democrații să moară comuniști. Însă, se știe, schimbând locul termenilor suma nu se schimbă.

De ce tace Ghimpu?

Ceea ce pare să lipsească din „peisaj” e replica lui Ghimpu, care a fost mult mai operativ în a-i răspunde lui Filat la apelul de a vota pentru învestirea Guvernului Leancă pentru a evita alegerile anticipate. E adevărat, apelul conținea o mare doză de fățărnicie și teatru, căci PLDM nu a demonstrat insistența cuvenită pentru realizarea înțelegerilor de la Aeroportul Chișinău, ca PL să participe la guvernare. Demersul pripit al lui Filat voia să sugereze că PLDM are un singur candidat la funcția de prim-ministru, că nu există nicio înțelegere secretă cu Voronin în privința premierului. În esență, chemarea respectivă nu făcea rău liberalilor, ci, dimpotrivă, le creștea „acțiunile”, le da apă la moară, în timp ce Lupu îi demonizează, vrea să-i marginalizeze, să-i scoată din joc, pentru a se apropia de comuniști și electoratul acestora.

Logic, din punctul nostru de vedere, ar fi ca Ghimpu să declare că, de dragul „statalității” pe care o păzește cu încrâncenare PD, liberalii renunță la Ministerul Transporturilor și acceptă acordul APME. Dar, posibil, în scenariul relațiilor dintre PD și PL nu se prevede o asemenea replică pentru liderul liberal.