Nicolae Negru // Vine Guvernul Gavrilița 2?

Semne diacritice

Un fenomen jenant: după demisia Nataliei Gavrilița, unii simpatizanți ai PAS-ului, care au tăcut până acum, așteptând probabil momentul potrivit, aruncă spre ea săgeți critice. Alții s-au angajat să lumineze poporul de ce e bine că Guvernul a căzut, cât de inept a fost, găsind până și „pete de corupție” pe fața sa. Dacă într-adevăr au existat asemenea pete, nu era oare cazul să le arate cu degetul imediat cum apăruseră?

Demisia Guvernului în acest moment, după o vizită fructuoasă a Nataliei Gavrilița la Bruxelles, a prins multă lume pe picior greșit, dar aceasta nu justifică „lapidarea”, post-factum, a fostei prim-ministre. Dacă am avut a-i reproșa ceva, trebuia să o facem mai înainte. I s-au adresat pe parcursul mandatului atâtea critici, din toate părțile, încât e puțin probabil să fi lipsit cele de azi. Să ne dăm acum atotștiutori e pur și simplu inutil. La ce i-ar folosi?

Și explicațiile ce vin din partea reprezentanților PAS lasă impresia unei defazări: facem o rocadă în Executiv, pentru că e nevoie să consolidăm securitatea, să intensificăm reformele în justiție, să reconstruim economia, localitățile, să accelerăm integrarea europeană etc. – aceste necesități au apărut abia acum? Dacă Natalia Gavrilița nu acorda atenția cuvenită unor direcții atât de importante ale activității Guvernului, ce făcea ea în general? De ce nu a fost înlocuită mai înainte, când o cereau opozanții de toate culorile?

Da, chiar dacă a reușit să mențină Republica Moldova pe linia de plutire, Guvernul trebuia demis (iar o parte din miniștri trebuiau, și au fost unii, eliberați demult din posturile pe care le ocupau decorativ), însă motivul trebuie formulat cu claritate, sincer: pentru că a pierdut lupta informațională și capitalul de încredere cu care a pășit la drum. Lipsită de experiență administrativă, managerială, deficientă la capitolul comunicare cu cetățenii, modestă profesional prin unii membri ai săi, echipa Nataliei Gavrilița nu a ținut piept unui „tsunami” al propagandei, dezinformării și manipulării îndreptat împotriva sa, „coordonat” din umbră de serviciile secrete ale Rusiei. Iar cu un asemenea „bagaj” negativ, acumulat de Guvern, PAS nu ar avea cum să câștige alegerile locale din toamnă și celelalte care vor urma.

Schimbarea Guvernului nu a fost dictată de criză în interiorul PAS, ci de un calcul politic elementar, de strategia electorală. Oricât ar prețui-o membrii PAS pe Natalia Gavrilița, ratingul contează, nu se poate sacrifica partidul de dragul ei. Ea a fost învinsă de sondaje și de apropierea alegerilor. Remanierea era inevitabilă din punct de vedere strategic. Mai cu seamă că presiunile inflaționiste încep să scadă, creșterea prețurilor încetinește, începe o nouă etapă și e firesc să fie întoarsă pagina Natalia Gavrilița.

Din același unghi de vedere, declarațiile precum că echipa lui Recean nu se va deosebi mult de echipa Nataliei Gavrilița denotă confuzie, lipsă de viziune; unii reprezentanți ai PAS se lasă atrași în jocul schimbării unui premier rău cu unul mai bun, „nepătat”, dându-le, astfel, dreptate lui Șor și celorlalți care luptau să răstoarne guvernarea. E ciudat că asemenea mesaje lansează unii foști membri ai Guvernului demis. Nu e nevoie de justificări „sofisticate”, demisiile determinate de interese electorale sunt un lucru obișnuit în democrația liberală, sub aspectul concurenței politice. Sigur, unii miniștri trebuie să se regăsească în viitorul Guvern, dar numai cei mai buni, care sunt doar câțiva la număr. Dacă mâine vom avea un guvern Gavrilița 2, în frunte cu Dorin Recean, efectul schimbării va tinde spre zero în loc să crească. Ca să reușească, liderii PAS trebuie să-și clarifice bine, pentru ei înșiși, înainte de a le întreprinde, acțiunile pe care le întreprind.