Trompetele și „trompetismul”

Semne diacritice

Zilele trecute, la un post tv, bancherul Ilan Șor le promitea alegătorilor să transforme Orheiul în orașul nr. 1 al R. Moldova și să-și cumpere o casă în acest oraș. Vorbea cu nonșalanța și convingerea omului care știe ce face, căruia nu-i stă nimic în cale, nu părea deloc stingherit de faptul că numele său figurează în raportul „Kroll”, că este bănuit oficial de furtul mai multor miliarde din sistemul bancar al R. Moldova.

Nu era cazul ca dl Șor să-și clarifice relația cu justiția înainte de a candida? Sigur, există prezumpția nevinovăției, din punct de vedere legal o fi având tot dreptul să candideze, dar nu-și dă el oare seama că, astfel, manifestă dispreț față de orheieni, îi pune în situația să aleagă în funcția de primar un posibil hoț, care i-a prădat? Speră el să-și cumpere cu promisiuni, cu bani cash (posibil, furați din bănci) o nouă reputație, cum și-ar cumpăra o haină nouă? Îi consideră el pe orheieni capabili să-și vândă votul? Căci cum altfel să votezi pe cineva care, chiar dacă nu a furat, a fost responsabil în mod direct, ca președinte al consiliilor de administrație, de buna funcționare a celor trei bănci devalizate de miliarde? O fi fiind cetățenii noștri disperați, copleșiți de mizerie, dar nu merită măcar un pic de respect?

Dacă era sigur de nevinovăția sa, nu era cazul să se grăbească. Sau poate dl Șor și cei din spatele lui sunt și mai disperați, încercând în fel și chip să îndepărteze momentul arestării sale? Până a fi decis Curtea de Apel să stea în arest la domiciliu, el avusese ocazia să-și anunțe intrarea în politică, dar nu a făcut-o. Interesul pentru postul de primar al Orheiului i s-a trezit în ultima clipă. Avem motive să credem că, dacă nu era bănuit oficial, dl Șor nu s-ar fi înscris în cursa electorală.

Impresia e că și guvernanții, asemeni lui Șor, intră în alegeri fără să manifeste respectul cuvenit pentru alegători, sperând că aceștia „îi vor valida” în pofida jafului din sistemul bancar. De anchetarea cazului se ocupă tocmai cei care trebuie anchetați pentru că nu și-au făcut datoria de a preîntâmpina jaful, că au urmărit pasiv (oare pasiv?), timp de ani de zile, cum se scot banii „cu sacul” de la BEM, au recunoscut ei înșiși că au fost informați despre ce se întâmplă acolo. Recenta „extindere” a anchetei în timp, anunțată cu surle și cu trâmbițe de Procuratura Generală, seamănă a praf în ochii alegătorilor, sincronizată cu convocarea de către platforma civică DA a unui nou miting de protest.

* * *

Comentariul nostru de vinerea trecută, în care ne refeream la unele aspecte neclare ale strategiei platformei DA i-a provocat pe unii lideri de acolo să atace persoana mea, în loc să discute ideile pe care le lansam. E un procedeu obișnuit al celor care nu au argumente. Iarăși, în mod psihanalizabil, acuzațiile de angajament vin tocmai din partea celor angajați, care „transpun în viață”, cu mare zel, planurile altora, fiind și plătiți pentru aceasta.

Nu este un secret că unii lideri ai platformei civice, după cum a scris și colegul nostru de la Radio „Europa Liberă”, Iulian Ciocan, nu sunt modele de comportament civic și moral. Ar fi normal ca, înainte de a lansa acuzații la adresa cuiva, să-și fi presărat ei înșiși cenușă pe cap în semn de regret pentru ceea ce au făcut în trecut. Faptul că nu o fac le diminuează credibilitatea. Deosebit de vehement este un tip care s-a remarcat în ultimii ani ai guvernării comuniste prin zelul cu care îl slujea pe Iurie Roșca, cu care ataca opoziția și închidea gura celor care criticau puterea de atunci, parteneriatul PCRM-PPCD.

Înfocatul azi apărător al libertății presei a profitat atunci de „atacul raider” asupra Radio „Antena C” și „Euro TV”. La postul de televiziune care i-a revenit, prin „împărțire frățească” între comuniști și creștin-democrați, lui Iurie Roșca, actualul lider al mișcării anti-oligarhice „tăia și spânzura” printre colegii săi care nu erau suficient de obedienți în fața puterii oligarhice de atunci (inclusiv Plahotniuc), în fața regimului comunist sprijinit de PPCD.

O fi crezând el că nu a lăsat „urme”? Apogeul angajamentului său în slujba regimului oligarhic, antinațional, prorusesc de atunci a fost campania anti-PRO TV, declanșată la comanda lui Roșca. PRO TV a fost acuzat, de la tribuna Parlamentului, de un alt promotor de azi al presei independente, că ar avea intenția să discrediteze instituțiile statului, în special Ministerul de Interne, dar mai cu seamă că ar prezenta pericol de radiație („se îngălbeneau și cădeau frunzele de pe copaci”) și zgomot pentru cetățenii din blocurile învecinate cu sediul postului respectiv. În mod „logic”, „Euro TV” s-a situat, la 7 aprilie 2009, de partea celora care au bătut și au torturat tinerii protestatari în comisariatele de poliție.

Întâmplător sau nu, printre liderii platformei civice DA găsim mai mulți foști „leitenanți” ai lui Roșca. Fiind ei înșiși, ieri și azi, niște „trompete”, unii dintre liderii DA îi acuză pe alții de „trompetism”. Sunt incapabili să-și imagineze că cineva scrie ce gândește, că își exprimă propriile opinii, care pot fi greșite, dar nu rău intenționate? DA nu poate fi în afara criticii, a schimbului de idei. Ar însemna că nu e platformă civică. Doar bărbosul lider mai lipsește, ca să dea cu pumnul sau să amenințe cu pistolul.